Doar iodură de potasiu? De ce nu și măști de gaze, de ce nu și stingătoare?

Se spunea despre o anume minoritate din România că unii dintre membrii ei, atunci când nu aveau ce face, își dărâmau casa pentru a o reconstrui. Pesemne, oamenii se plictiseau și încercau în acest fel să-și învingă urâtul de zi cu zi. Firește, nu putem fi siguri că lucrurile stăteau întocmai sau nu, poate fi doar o legendă cu accente malițioase. Tare mult seamănă povestea pilulelor de iodură de potasiu cu istoria de mai sus, marea diferență fiind aceea că, de această dată nu avem de-a face cu vreo legendă, ci cu realitatea însăși, în toată splendoarea absurdității ei. Presupunerile rostogolite în spațiul public în legătură cu un atac nuclear, le-au dat alor noștri de lucru: după ce românii au dat iama în farmacii pentru a completa stocurile de ulei și făină cu ceva iodură de potasiu, Ministerul Sănătății a luat problema în mână (vă rog să nu faceți corelații triviale). Marcați de povestea drobului de sare, diriguitorii din Guvern au decis să împartă iodură de potasiu la tot norodul care se încadrează în limitele de vârstă. Procedura nu e simplă, vor să facă dreapta împărțeală prin intermediul medicilor de familie, ca să se multiplice cozile și așa consistente. De ce toată tevatura asta? Că poate se gândesc rușii să dea o bombă nucleară. Păi atunci să împărțim și măști de gaze, că poate pică pe capul omenirii vreun atac chimic. Să împărțim și stingătoare, pentru că e posibil să dea nebunii foc planetei. Dar niște baxuri de apă minerală n-ar trebui să avem la îndemână, în caz că se otrăvesc fântânile și rețelele de apă potabilă? Și lista presupuselor lucruri de care am avea nevoie poate continua mult și bine. Cultura sanitară a românului e una precară, nu e nevoie să rememorăm toate prostiile care au circulat în spațiul public, în ultimii doi ani. Iodura aceea de potasiu ajută întrucâtva în caz de atac nuclear, dar administrată în absența acestuia poate fi chiar periculoasă. Cunoaștem caracterul preventivo-băbesc al multor conaționali dispuși să înghită orice cred ei că i-ar putea proteja de atacul vreunei boli. De cealaltă parte avem niște teorii conspiraționiste trezite din scurta adormire care au mutat CIP-ul din vaccin, în pastila de iodură de potasiu. Carevasăzică, unii ar putea lua pilula înainte de atac, așa, că nu știi niciodată cum te ia bomba nucleară prin surprindere; poate ești în vacanță sau pe veceu și e păcat să ratezi momentul. Alții o vor azvârli cât colo, să se ducă pe pustie, cu tot cu CIP. E un tablou ce trădează dezechilibre care pot fi periculoase. Cine conturează această situație schizoidă? Tocmai statul român, care în povestea cu iodura de potasiu se comportă aidoma unei mămăițe din Mierleștii de Sus ce înghite ampicilină preventiv, că poate o ia durerea de spate și a auzit ea la țața Frăsina că așa e bine. Când n-ai de lucru îți faci, iar unde nu-i cap, e vai de picioare.