Probabil că nu există niciun moment de pace deplină în această lume. Mereu, undeva, mize absurde ucid oameni nevinovați. Cum ne raportăm, în general, la război? În funcție de proximitate. Pentru că suntem în buza câmpului de bătălie dintre ruși și ucraineni, e normal să fim interesați de evoluția acestui conflict. Nu ne-a păsat la fel de mult de oamenii care mureau în Siria, în Iran ori în războaiele civile din America de Sud. De ce? Pentru că ele nu ne afectează direct. La fel cum pe spanioli sau portughezi îi preocupă mai puțin războiul din Ucraina. Pentru că nu se desfășoară în apropierea lor, conflictul armat nu îi atinge în mod direct. Solidaritatea despre care se vorbește în aceste situații, ne place sau nu, recunoaștem ori ba, decurge din teamă și e un fel de mulțumire adresată Cerului că nu ești tu aflat printre gloanțe, bombe și rachete. De sâmbătă avem un nou război, în Israel. Televiziunile valorifică subiectul (în fond, e de înțeles, trebuie să umpli cu ceva 24 de ore de emisie), dar în tonul analiștilor și comentatorilor chemați în studiouri să radiografieze conflictul nu mai identificăm aceeași teamă, aceeași gravitate, pe care le regăsim în dezbaterile derulate pe tema conflictului din Ucraina. Motivul? Acea distanță care îți dă un relativ confort. Câteva sute de conaționali aflați în excursii în Israel au fost repatriați, urmând să revină în țară și restul. O dată cu repatrierea tuturor, subiectul va deveni mai puțin arzător, fiind tratat ca orice conflict armat îndepărtat. Nu e nimic nefiresc în acest comportament, nu se întâmplă doar în cazul nostru, cei din Taiwan nu sunt preocupați de soarta ucrainenilor, cum nici vecinii noștri nu sunt îngrijorați din cauza taiwanezilor, având propriile probleme de gestionat. În Las Vegas nu se vorbește prea mult despre morții din Siria și sigur nici locuitorii din Sofia nu își îndreaptă gândurile către victimele bandelor din Venezuela. Dăm conotații diferite războaielor ce chinuie lumea în funcție de proporția în care ne afectează direct. La televiziunile din Franța, Spania sau Italia se vorbește despre războiul din Ucraina mult mai puțin decât la posturile românești, din motivele enunțate mai devreme. Omenirea nu e atât de empatică pe cât încearcă unii să o prezinte, pragmatismul fiind un sentiment mult mai puternic decât solidaritatea.