Dar pe strada Ceaikovski vom mai putea păși?

Un război poate lua vieți, poate distruge clădiri, destine, națiuni și, în același timp, rațiuni. Reprezentanții Ambasadei Ucrainei la București le-au sugerat autorităților române să schimbe numele străzii Pavel Kiseleff unde se află Ambasada Federației Ruse, în strada Ucraina, fie și doar pe o porțiune. Demersul nu vizează doar capitala României, sugestia fiind adresată mai multor state. Schimbarea denumirii ar avea un rol simbolic, dar ne îndoim că trimișii rușilor prin ambasadele europene ar fi cuprinși de remușcări la vederea tăbliței pe care stă scris numele țării în care tătucul Putin a semănat atâta durere. Când mor oameni în Ucraina, când industria și economia acelei țări sunt puse pe butuci, oficialilor le arde de reglaje fine pe la balamalele simbolisticii. Nu știm dacă le sună neplăcut în ureche numele Kiseleff (altfel un personaj care pe când era ambasadorul Rusiei la Paris a sprijinit Unirea Principatelor) dar deja se întrece puțin măsura. Putem înțelege drama milioanelor de ucraineni nevinovați, îi compătimim, îi ajutăm alocându-le pentru hrana zilnică o sumă mai mare decât cota de hrană a unui pacient român internat într-un spital public, dar nu e nici cazul, nici momentul să primim solicitări de genul celei amintite mai devreme de la oficialii ucraineni. Poate că într-o bună cuiva i se va părea că numele lui Dostoievski n-are ce căuta în manualele de literatură universală (au mai încercat niște smintiți să scoată din programa școlară și din manuale niște artiști de talie mondială, doar pentru că aveau pielea albă). Sau, poate că într-o altă zi, nici numele lui Ceaikovski nu va mai suna bine în anumite urechi și atunci va trebui să pășim pe o stradă cu nume schimbat. Nimeni nu s-a mai gândit la lucruri nu tocmai plăcute din trecut, la atitudini și comportamente nu tocmai prietenoase ale statului ucrainean, pentru că în astfel de momente dramatice solidaritatea față de oamenii nevinovați, victime colaterale ale unui război absurd, trebuie să primeze. E firesc ca lumea civilizată să sprijine Ucraina, dar să nu deviem de la drumul drept al ajutorării, bătând poziție de drepți în fața oricărui moft ucrainean. Știu, corul nevroticilor de serviciu mă va face din nou putinist (culmea, am o părere la fel de proastă ca și ei despre Putin), dar situația trebuie tratată nu doar în limitele pragmatismului, ci și în cele ale decenței. Rușii nu vor fi impresionați de schimbarea unor nume de străzi din capitalele europene, așa că demersul despre care vorbim e unul steril ce punctează (neputincios) la capitolul imagine. Or, în aceste vremuri grele oamenii au nevoie de acțiuni palpabile, nicidecum de alintături siropoase. În fine, bine că cineva a avut parcă o premoniție și a botezat o stradă din Piața Cluj, cu numele Kiev. Așa, să nu ne poată nimeni reproșa ceva.