Dacă tatăl are armă, îl luăm la ochi pe copil?

Adevărul e că ar fi fost mare păcat să ratăm prilejul de a slobozi o rafală de tâmpenii după episodul tragic de la Belgrad. Fabricanți infailibili de absurdități, ai noștri nu au pregetat să demonstreze încă o dată că nu au nici în clin, nici în mânecă, cu măsurile raționale și cu normalitatea însăși. Ce s-au gândit ei că ar putea face după întâmplările însângerate din Serbia? Să pună la dispoziția școlilor lista cu părinții care dețin legal arme. Subtil, se induce ideea că în orice posesor de armă există un potențial antrenor care își poate transforma copilul într-un pericol public. O tâmpenie. Nu toți cei care au arme se comportă precum tatăl puștanului din Serbia; a începe o vânătoare de vrăjitoare de acest fel e o dovadă de prostie exaltată, dar nu e nici prima și nici ultima. Bun, presupunând că la școala x părinții a zece copii dețin arme în mod legal și toți, de la director, profesori și părinți știu acest lucru, care e utilitatea informației? Vor fi supravegheați acei copii în mod special, vor fi luați la ochi și bănuiți că zace în ei un posibil agresor, vor fi stigmatizați? Nu cumva o astfel de inepție i-ar plasa în afara colectivității, aruncând asupra lor bănuieli nedrepte? E o mentalitate de cață, care știe tot ce se petrece în cartier și încă ceva în plus, la fel ca îndemnurile autorităților către vecini, să se toarne între ei. În altă ordine de idei, pentru că tot facem mare caz de protecția datelor cu caracter personal, cum s-ar împăca această mare găselniță cu darea în vileag a celor ce posedă arme în mod legal. Din nou, am pus pe tapet posibile măsuri idioate, ocolind orice inițiativă zdravănă la cap, care ar putea așeza, fie și într-o mică măsură, lucrurile pe un făgaș normal și sigur. Anumite boli, starea materială precară și tensiunile de zi cu zi pot modela periculos comportamentul unui copil. Mâine, poimâine ne-am putea trezi cu cereri de a fi prezentate fișele medicale ale părinților, fluturașii de salariu și declarații ale vecinilor despre ceea ce se aude prin pereți, dacă sunt certuri în familie, dacă cineva râde isteric ori cântă în baie. Penibilitatea e singura constantă a tuturor celor care s-au înfipt la guvernare, de-a lungul timpului, precum corbii la stârv.