Unii dintre oficialii austrieci au fost lamentabili, s-au comportat mizerabil, dar nici noi nu ne-am lăsat mai prejos, trăgând de clopotele ridicolului. Joi, cu puțin timp înaintea votului, pe anumite posturi de știri apăreau unii care spuneau că Germania și Luxemburg șantajează Austria, amenințând cu vot împotriva aderării Croației, în cazul în care vienezii nu vor accepta România și Bulgaria în Schengen. Pardon? Croația e bine mersi în Schengen, nu și-a suflecat nimeni mânecile pentru a se lua la trântă cu Austria, de dragul nostru. Mulți turiști din Germania merg pe litoralul croat, ca să nu mai vorbim despre alte și alte interese. Rețelele de socializare s-au umplut de mesaje ale celor ce amenință companiile austriece cu boicotul. „Nu vom mai cumpăra carburant de la benzinăriile austriecilor” s-a auzit din sute de glasuri, pe bună dreptate revoltate. E o inițiativă pe care o putem înțelege, doar că dacă nu cumperi combustibil de la austrieci, ai posibilitatea să cumperi de la ruși sau unguri. Carevasăzică, tot de pe la zice-se partenerii austriecilor. Băncile și companiile de asigurări austriece ar putea fi și ele boicotate și ne-am putea orienta către instituțiile financiare olandeze, nu-i așa? Că doar olandezii au fost băieți de comitet și au votat împotriva bulgarilor, nu a noastră, deși România și Bulgaria erau cuplate pentru aderarea la spațiul Schengen. E ca și cum înainte de un concurs vine un olandez, îți trage o bâtă în rotula piciorului drept și te invită să concurezi, lăudând musculatura stângului. Chiar suntem atât de naivi încât să plecăm pe fenta asta penibilă, olandeză? De ce nu s-a insistat pe menținerea unui pachet de trei țări (Croația, România și Bulgaria), pretendente la aderarea la spațiul Schengen? Din prostia noastră sau ticăloșia altora? Probabil că cele două atitudini și-au dat mâna în mod fericit pentru croați și austrieci, nefericit pentru noi și bulgari. Trei zile, ai noștri s-au lăudat ca un pirpiriu din curtea școlii care își amenință colegii mai caftangii că îi va chema pe verii lui mai mari să le rupă picioarele. Ne-am bătut cu cărămizile în piept, arătând către imaginarele armate europene, care vor veni în ajutorul nostru, asemenea oștilor occidentale pe care Mihai Viteazu le aștepta în zadar pentru a-i cotonogi pe turci. Au apărut în ultima perioadă o mulțime de dezvăluiri despre legături dubioase cu iz de șpăguire a unor politicieni români (de pe la toate partidele din vremuri mai vechi și mai noi) de către companii austrice. Dacă numai un sfert din acest lucruri sunt adevărate, e limpede cum de și-au permis austriecii să ne trateze în halul ăsta. Pe final de meci, s-a umflat orezul în mulți politicieni de la București, asta după ce ani de zile au jucat defensiv, după tactica „lugu-lugu”. Acum ne sugerează discret sau direct să detestăm o întreagă țară (Austria) din cauza unor politicieni meschini din fruntea acesteia, pe care ai noștri nu au fost în stare, de-a lungul timpului, să-i tempereze cu tact, inteligență și fermitate.