Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan

Oricât s-ar strădui unii să-i construiască, în zilele noastre eroii sunt doar personaje de film. În urmă cu aproximativ o lună președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski era proclamat de suflarea occidentală drept erou planetar, pentru că alesese să rămână în țara pe care o conduce încercând să dea un exemplu de curaj prin care să-i mobilizeze pe ai lui să le țină piept rușilor. Între noi fie vorba, președintele ucrainean nu ar fi avut altă soluție, căci retragerea într-o țară sigură ar fi fost sfârșitul lui politic, plus că avea oarece garanții că nu va păți nimic rămânând acasă. Încetul cu încetul, Zelenski a înțeles că lucrurile nu se întâmplă așa cum văzuse el în filme și că NATO nu sare la cafteală imediat ce pocnește el din degete. Supărat pe neimplicarea efectivă în luptă a forțelor nord-atlantice, actorul de la Kiev s-a arătat ofuscat boscorodind de câteva ori oarece dezamăgiri față de Occident. Zelenski a demonstrat în scurt timp că nu e un bun diplomat, că nu e foarte ancorat în realitățile relațiilor internaționale, comportându-se uneori ca un smardoi de cartier care crede că are puterea să asmută unele găști împotriva altora. Ei bine, Europa e un cartier ceva mai mare, la fel și NATO, așa că pornirile pripite se lovesc de zidul regulilor stricte. E impresionantă mobilizarea cetățenilor europeni care au sărit să îi ajute pe semenii din Ucraina, greu încercați de război. Statele occidentale și cetățenii lor îi sprijină pe ucrainenii de rând, oameni picați – după cum am mai spus – în mijlocul unei încleștări cu mize uriașe, meschine. Ceea ce au început să facă însă oficialii din Ucraina poate dăuna percepției pe care europenii o au în acast moment față de civilii din țara atât de greu încercată. Aberații de genul schimbării denumirii unor străzi din capitalele Europei, scoaterea literei Z din alfabet și alte cerințe ale oficialilor din Ucraina irită deja o mulțime de oameni de bună credință dispuși să ajute populația ucraineană. Tonul folosit de reprezentanții statului ucrainean în anumite situații, maniera abruptă în care exprimă unele dorințe ne duc cu gândul la porniri dictatoriale de-o șchioapă. Am înțeles, europenii sunt dispuși să îi sprijine pe ucraineni, sunt cheltuite sume imense pentru acest lucru, dar oficilalii de la Kiev încep să întreacă măsura cu pretențiile aberante de genul eliminării literei Z din alfabet. Fără să conștientizeze, acești oameni fac rău propriului popor pentru că riscă, prin acțiunile lor, să diminueze empatia pe care în prezent europenii o manifestă față de poporul ucrainean. Zelenski nu va fi un erou, nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că jocurile la nivel înalt, politica internațională (așa ipocrită cum e) și situația statului pe care îl conduce nu permit acest lucru. E valabil pentru orice lider al zilelor noastre care conduce un stat față de care există interese mari economice sau geo-strategice. Ceea ce ar mai putea face Zelenski pentru ai lui ar fi să se ancoreze în realitate și să acționeze cu diplomație, calculând la centimă fiecare avantaj și dezavantaj, totul în afara încercării de a-și construi, cu orice preț, imaginea de erou.