Cum şi-a luat România ţeapă la Festivalul Cântecului Politic pentru Europeni

România ca ţară şi mai ales românii ca români se numără printre cei care au ajutat cel mai mult, asta concret, nu cu cartonaşe desenate pe reţele şi lălăieli declarative cum ochii umflaţi d elacrimi artificiale, pe ucrainienii fugiţi din calea unui război idiot şi crud. Noi am fost în prima linie de fugă a refugiaţilor. Une au fugit prima oară înainte de a ajunge unde doreau să ajungă? La noi, în România. Unde au primit mâncare, adăpost, sprijin, orice aveau nevoie şi orice cereau? La noi. Cine au format, pe reţele, grupuri de ajutor unde oricine putea cer eorice şi, interesant, primea? Românii. Veţi spune că o dau la întors, că uite bă ce ai spus când ai spus de jipanele şi supermaşinile ucrainienilor iaar acum te dai cu ei. Nu. Părerea mea despre maşinile de lux e tot aia, cea veche. Dar aici vorbim de altceva. Deci noi românii, popor necăjit din naştere, am ajutat cum am putut (şi am putut), fără a primi ordine, ordonanţe, dispoziţii sau indicaţii de la forurile superioare. Un popor necăjit a ajutat alţi necăjiţi. Am citit mesajele ucrainienilor simpli pentru românii simpli. Cred ca au fost şi sunt cele mai frumoase cuvinte dedicate nouă ca oameni şi ca naţiune. Şi nu erau minciuni, nici făţărnicie. Deci nu cred că vreo structură supranaţională, continentală sau globală, e în măsură să ne facă agende ori să ne judece pe tema asta, a ajutorării ucrainienilor şi a Ucrainei. 

Drept pentru care, Eurovision, devenit din festival de muzică bună un fel de Festivalul Cântecului Politic pentru Europeni, ne-a tras-o. Am spus aşa, cu cântecul politic (era în vremea lui Ceauşescu un fel de fake-festival, cu muzică fake-pentru tineri despre şantiere, uteceuri, partid, comunism, alea-alea, care dădea impresia că noie ram nişte îndoctrinaţi politic şi cântam sau dansam tâmpenii), pentru că acolo am impresia (şi nu doar eu am) că numai despre calitatea muzicii nu mai e vorba. Ci de pură propagandă. 
Anul acesta au câştigat ucrainienii. Era normal asta, ar fi fost culmea să nu câştige. Mă mir cum de nu s-a stabilict ca guvernul Ucrainei să stabileasca direct câştigătorii, fără atâta jurizare internaţională. Sau să câştige Ucraina chiar fără să participe. Sau să participe doar formaţii din Ucraina, ca să se evite problemele şi situaţiile neaşteptate. 
Am zis jurizare. Păi uite aici, la jurizare, România, cea care şi-a rupt de la gură să ajute ucraineni, şi-a luat ţeapă. Pentru ucraineni, de la europeni. Juriul României a votat pentru fraţii noştri de la Moldova, Zdob şi Zdub, cu excelenta şi patriotica (dacă tot facem politică la Eurovision) piesă "Trenuleţul". European Broadcasting Union, adică EBU, a decis însă că românii au votat cu cine nu trebuie aşa că a scos din concurs juriul nostru pe motive pe care le consider umoristice. La fel şi alte jurii. Voturile noastre pentru Zdob şi Ydub au fost retrimise la ucraineni. Asta fără ca oficial România să fie informată ci, pe rapid, ca la Partid. Deci România a votat într-un fel, dar Eurovisionul a decis ce a avut chef cu voturile românilor. Fără a da explicaţii la acel moment. O adevărată mostră de democraţie şi respect al libertăţilor de opinie şi opţiune, ce să spun…
Deci, ţeapă România! Piesa reprezentantului ţării noastre (una mai degrabă de club decât de Eurovision) nu a ajuns printre primele. Normal, nu mă miră, suntem decalaţi cu vreo 10 ani, muzical vorbind, faţă de curentul actual eurovizionesc. În plus, ne e o jenă de a cânta în româneşte, o ardem ba pe engleză, ba pe spaniolă, nu cumva să spunem ceva pe graiul nostru că nu e cool. Dar asta e treaba noastră şi acelor care aleg piesele la preselecţie. Dar nu aici a fost ţeapa, că în cazul ăsta de "a couple of" decenii ne-o tragem singuri. Ci la faza asta cu votul. Acum problema EBU e să gestioneze părerile sincere ale românilor despre festivalul lor, pe pagina "European Broadcasting Union – EBU" de pe facebook. La fel, pe plan internaţional, pe grupul Eurovision, oamenii au taxat politizarea concursului (scuzaţi expresia "concurs") 
Îmi amintesc când, pe vremuri, transmisia Eurovision bloca orice activitate casnică. Acum aud că ce bine s-a dormit în timpul transmisiei şi despre argumentele de a nu te mai uita la aşa ceva. Ce-i drept, am renunţat şi eu să mai vizionez aşa ceva, asta de câţiva ani buni, de când muzica nu a mai contat, ci curentul politic şi social. Prefer cântecele despre partid şi colectivizare. Sunt mai directe. 
Paradoxal, acum 40-50 de ani chiar se cânta muzică la Eurovision. Dar lumea era mai proastă şi mai înapoiată, ce-i drept.  Apropo, ştiaţi că Iagupov de la Zdob şi Zdub e rus?