Cum să rezolvi turismul românesc doar cu un euro

În România şi mai nou nu doar în ea, dacă există la o problemă trei soluţii din care două bune şi una tâmpită, poţi paria şi câştiga că se va pune în practică cea tâmpită. Vă pot da exemple din orice domeniu, citite, văzute, auzite sau trăite. Ei bine cea mai recentă, mai exact cea mai recentă şi ajunsă celebră, este că orice român care pleacă "dincolo" în vacanţă să dea un euro ca taxă de şmecher turismului românesc. Super-ideea aparţine Federației Patronatelor din Turismul Românesc, adică cei care ar trebui, alături de alţii, să facă să nu mai zică românul că la noi e de coco şi să aleagă la bulgari în loc de la români, când e vorba de mare, mai ales că e tot aceeaşi, Marea Neagră. 
Patronatele din turism spun că e bine aşa, banul pe care-l marchezi la agenţie sau chiar pe cont propriu (cum îl plăteşti atunci? La punctele de control pentru trecerea frontierei?) ar merge pentru promovarea turismului românesc. Despre promovare ce să spun, am văzut în ce a constat şi cât a costat aia cu frunza lui Udrea şi cu ''Romania – Land of Choice" şi mi-e clar că în materie de promovarea României nu trebuie bani, ci doar profesionişti adevăraţi la nivel central. Asta pe lângă că vorbim de turism în ţara care a desfiinţat Ministerul Turismului ca entitate "de sine stătătoare", comasându-l cu alte chestii. 

Deci cu euroiul ăla de cap de rumân care merge în altă parte pentru că "în România e de c***t", vom promova turismul autohton. A, da? CARE turism? 
În România o ţară care are ce arăta din extrem de multe puncte de vedere, de la natură la istorie şi chiar distracţie, se face turism pe rămăşiţe, pe kitsch, pe cocălăreală şi mai ales pe cont propriu. Turism la noi înseamnă cazare la preţ de Occident (că de aia merg oamenii în occident, că plătesc tot atâta), condiţii cum apuci, de la excelent la vai de steaua ta şi de stelele propietarului, mâncare tot aşa, la loterie ca să nu ajungi subiect de ştiri cu toxiinfecţii alimentare individuale sau în masă, preţuri la restaurante de la dublul în sus faţă de normal, mijloace de transport în funcţie de cum cum stă maşina ta că pe altceva nu se dă garanţie, obiective de le găseşti doar dacă ai master în istoria şi geografia locală, că de promovat le promovează cucu(l), în fine, cuvântul de ordine e aşa: "te descurci cum poţi". Asta indiferent de loc, localitate, sezon, bani sub fiţa aia de a te duce cu elicopterul la chalet-ul exclusivist din vărful muntelui (avem şi aşa ceva).
Turism? Nu vezi marea de la atâtea şezlonguri şi umbrele. Specific local de shaorma, hamsie, kurtoş colaci, mici şi bărgări. Vrei o drumeţie pe la munte sau pe la deal, ai de ales cine să dea peste tine: ursul sau haitele de câini. Vrei un "stop" într-un sat superb. Dacă vrei să mânânci ceva pe rapid şi să bagi o bere, ai aşa ceva ori la preţ de super-pensiune ori mai degrabă din traista proprie. 
Uite mostră de turism: Stai blocat cu autocarul pe Valea Oltului până îţi vine acru ca să ajungi la Sibiu. Iei trenul spre mare, crapă locomotiva, pierzi toate legăturile din lume de la Bucureşti, ajungi noaptea când toată lumea bună face nani, ca să ajungi în staţiuni, aranjezi cu şmecherii. Sau vrei să vizitezi o super biserică-fortificată din evul mediu vorba aia, şi vezi că ai legături ciuciu spre ea. Şi că acolo ciuciu pensiune, cheile obiectivului sunt la cineva care ori e la câmp, ori plecat din localitate, ciuciu berărie, ciuciu dispensar chiar. Sau prinzi o staţiune care era plină de glorie acum 50 de ani, pentru a admira ruine contemporane şi cum arată în teren definiţia abandonului. 
Ca să dai un euro pentru promovarea turismului în România ar trebui întâi să admiţi că există turism dincolo de micile iniţiative private. Că există turism, transport, facilităţi dincolo de loc de joacă pentru copii, parcare şi uaifi. Ceea ce e cam dificil. Plus de asta, în definitiv fiecare are dreptul să meargă unde vrea el, fără taxe de şmecher în plus.