Cu zece condamnări nu se face primăvară

Amânarea pronunțării sentinței definitive în dosarul în care sunt judecați cei ce se fac vinovați de producerea nenorocirii de la „Colectiv” a generat un val de nemulțumiri, atât în rândul rudelor celor ce au pierit în incendiu, cât și al supraviețuitorilor. Dacă în cazul celor direct implicați există manifestări emoționale, dorința acerbă a celorlalți de a auzi condamnări cu mulți ani de închisoare trădează o viziune incompletă. Că un primar, un patron de club sau niște angajați de la ISU vor fi închiși pentru 8, 11 sau 13 ani nu e rezolvarea definitivă și nici nu îi va învia pe tinerii care au pierit în incendiul de la „Colectiv”, în urmă cu aproape 7 ani. Firește, vinovații trebuie să plătească, însă discursul public și reacția multora dintre cei ce condamnă cu vehemență amânarea sentinței se limitează strict la trimiterea în închisoare a celor găsiți vinovați. Aici ar fi nevoie de pedeapsa capitală: să fie puse la zid și executate mentalitatea de tip „las-o, că merge și așa!”, spălatul cu o mână a celeilalte, așezarea batistei pe țambal și, nu în ultimul rând, indulgența în materie de stabilit pedepse pentru încălcarea unor reguli ce pun în pericol vieți omenești. Pot merge la închisoare 5-10 oameni, dar până nu vor fi decapitate practicile criminale și miserupismul din instituțiile publice, orice condamnare a unor persoane fizice e incompletă, în ecuația îndreptării lucrurilor. Pe șoselele din România mor anual mult mai mulți oameni decât au pierit în acel incendiu, iar o bună parte dintre ei se sting nevinovați, din cauza infrastructurii rutiere criminale, a delăsării și rea-voinței celor care ar fi trebuit să construiască în această țară drumuri cât de cât sigure. Poate vă mai amintiți, după incendiul de la „Colectiv”, preț de câteva luni s-au luat măsuri draconice împotriva administratorilor spațiilor nesigure, s-au închis crâșme, cluburi, boacăze cu pretenții de bar, săli de spectacole etc. Încetul cu încetul, s-a revenit la anormalitate: au murit oameni în incendii izbucnite în spitale, au continuat să funcționeze o mulțime de spații nesigure, iar nebunia va merge mai departe, cu sau fără condamnarea la mulți ani de detenție a celor judecați în dosarul „Colectiv”. Până când legile și aplicarea lor nu vor reprezenta un motiv de teamă pentru cei dispuși să le încalce, până când nu se va da jos rugina de pe mentalitatea celor ce vor să se căpătuiască rapid, prin orice mijloace, inclusiv călcând pe cadavre, o dramă precum cea de la „Colectiv” poate răsări oriunde.