Cine nu e cu Puterea, e cu ruşii. Cum să aplici metoda „ciocu’ mic”

Chestia a început mai demult, din vremea lui „Je suis Charlie”, atentatul islamist la adresa publicaţiei „Charlie Hebdo” din 2015. Toată lumea bună şi opănmaindă era atunci Charlie, chiar dacă i se rupea în 14 de asta, dar dădea bine. Se simţeau alături de lumea bună, de civilizaţi, de occidentali, ca afonul ăla snob care merge la concerte la filarmonică doar ca să se arate pe el. În schimb, toţi cei care NU erau „Je suis Charlie” sau îşi exprimau anumite păreri diferite de curentul general impus, erau „ahaaa, atunci eşti de partea teroriştilor”. Cu alte cuvinte, tu ori eşti de acord cu noi, ori ciocu mic şi ai grijă, că eşti cu duşmanul. Era începutul luptei împotriva liberei exprimări şi a impunerii autocenzurii. Că vorba aia, mai bine taci decât să-ţi iasă vorbe că eşti cu ăia răii.

Experimentul a continuat cu succes în perioada „Rezist”, când cine nu era cu „alături de preşedintele meu” era cu „ciuma roşie” (acum „rezistul” politic se pupă de zor cu „ciuma roşie” şi nu o mai ia greaţa), apoi a fost experimentul social pretextat de pandemie, apoi a fost războiul din Ucraina care a adus cel mai mare cadou amatorilor de dictatura ciocului mic. Embargoul, alianţa cu Ucraina şi atitudinea generală antisovietică, pardon anti-Rusia a născut o acuzaţie ideală care să te facă să taci: „eşti cu ruşii”. Evident că în contextul actual, orice om care îşi are grija lui fuge ca progresistul de biserică de o asemenea asociere condamnabilă. Acest „a fi cu ruşii” cu toate nuanţele sale, sperie. Iar cei care au lansat acuzaţia ştiu că sperie şi o folosesc mai ales când subiectul nu are nicio treabă cu ruşii sau cu zona de conflict sau cu politica naţională, europeană sau transcontinentală pe tema asta. Critici noul guvern? E clar că eşti cu ruşii. Spui că anumite măsuri europene nu sunt OK? Narativ putinist. Spui că berea la cârciumă era 5 lei în 1985 iar acum e 15? Evident, propagandă venită pe filiera estică. Spui că ăştia de la putere, oameni, partide, sunt cam pe lângă? Bineînţeles că doar psyops-ul rus poate născoci aşa ceva. Bei vodcă în loc de smoothie vegan? Păi e clară apartenenţa ta. Comentezi anti-sistem, anti-scumpiri, anti haosul din România, anti bătaia de joc a bogaţilor de la putere asupra săracilor numiţi contribuabili? Păi e clar pentru cine lucrezi. A, mai şi scrii despre asta? Sau postezi pe reţele? Hăhă, păi tu eşti plătit cu ruble, nu cu ieuroi. Vezi că Nicuşor preşedintele îşi ia echipă foto-video cu el ca să-i facă imagini „de amator” şi spui asta în public? Sau dai citate umoristice din ce declară el? Păi nu mai încape îndoială… eşti cu ăia, de-ai lor, nu ca ai noştri.

Adică, în general, cam tot ce nu e pe linia oficială şi pro-sistem, tot ce iese din pluton, tot ce e în direcţia opusă gloatei, nu e din cauză că tu gândeşti altfel, că tu nu crezi, că tu eşti păţit sau că ai îndoieli sau că vezi altceva decât ţi se cere. , Nu, tu eşti prea bou ca să ai idei/păreri de unul singur, trebuie neapărat ca în spatele tău să fie muza duşmanului care să-ţi bage idei gata rumegate cu lopata în cap, cum băga fochistul cărbuni în cazanul locomotivei. Astfel tu va trebui să nu mai ai păreri pe lângă sau contrare liniei impuse. Pentru ca să nu fii asociat cu duşmanii. Asta e şi ideea. Tu faci ciocu mic, că ţi-e frică. Ei îşi pot face astfel de cap cu orice. Şi uite aşa, libera exprimare s-a dus la mama ei iar dictatura e pe tine cât capra, o capră mult mai perversă, pentru că nu te mai cenzurează alţii, ci chiar tu.

Ce e interesant este că mulţi acuzatori din ăştia sunt (sau erau) oameni cu creierul la ei, care aveau capacitate de selecţie, de filtrare, de a discerne. Cum au ajuns la o gândire aşa binară e greu de înţeles, exceptând faptul că le place.

Ce am scris aici mi-a fost inspirat de un amic care mi-a comentat că îi miroase a propaganda estică faptul că am zis că voi bloca toate paginile care folosesc „poze” făcute cu inteligenţa artificială. Adică dacă nu îţi plac făcăturile alea, e clar că eşti cu ruşii.