Cine n-are regi, degeaba își cumpără

Funeraliile Reginei Elisabeta a II-a sunt, dincolo de un moment trist, un spectacol pentru majoritatea europenilor (și nu numai). Cetățeni ai unor state care nu au avut de-a face cu monarhia ori s-au intersectat sporadic cu această formă de ocârmuire privesc cu un soi de sfială, amestecată cu părere de rău către ceea ce se întâmplă în Marea Britanie. Tradiția monarhiei și longevitatea reginei Elisabeta a II-a pe tronul Regatului Unit al Marii Britanii fac din acest colț de lume unul aparte, redescoperit de mulți, o dată cu dispariția suveranei. Îmi amintesc de funeraliile de care a avut parte regele Mihai, în urmă cu câțiva ani, de valul de emoție care i-a cuprins atunci pe români, cei mai mulți dintre ei născuți după înlăturarea Majestății Sale sau, mă rog, prea mici la acea vreme pentru a-și aminti mare lucru de atunci. Pe oameni i-a însuflețit ideea de monarhie, cu toate simbolurile pe care le implică ea: noblețe, decență, discreție. S-a vorbit la moartea regelui Mihai despre nevoia revenirii României la monarhie, invocându-se anii de glorie în care în fruntea țării se regăsea un rege. Cele opt decenii în care au domnit patru monarhi erau și sunt privite ca un interval de înflorire, altceva decât domniile fanariote și, mai aproape de vremurile noastre, tăvălugul comunist, urmat de marasmul unui capitalism contrafăcut, botezat în apele tulburi ale Dâmboviței cu maluri privatizate peste noapte. Însă, oricât de dulci ar fi amintirile, oricât de fascinante poveștile cu subiect de regalitate, nouă (și nu numai) ne lipsește fibra aceea a monarhiei, deceniile în care am fost conduși de un rege fiind insuficiente dezvoltării unei stări de spirit specifice țărilor cu o îndelungată tradiție a regalității. E un fel de invidie în privirea celor ce admiră spiritul britanic, văzând în acest colț de Europă un tărâm al decenței, diferit de țările în care indecența politicienilor hulpavi a învins orice nădejde. Marea Britanie nu a fost lipsită de probleme, dar, în ansamblu, purtând blazonul monarhiei tradiționale, ea se conturează ca un model salvator în aceste vremuri tot mai greu de salvat. Fără îndoială, există neajunsuri și în interiorul monarhiilor, dar ținuta pe care ele o insuflă în această perioadă șubredă îi face pe tot mai mulți să relocheze Răsăritul, mutându-l pe acele coordonate unde regalitatea reprezintă firescul. Toate statele europene au avut regi de-a lungul istoriei lor, dar amestecul formelor de conducere, perioadele nefaste îi fac pe mulți locuitori ai continentului să asocieze Coroana Marii Britanii cu o arcă, una ce poate fi modelul salvator. Audiența declanșată de tristul episod din Regat este, de fapt, expresia deznădejdii multora și pofta de decență stârnită de atâtea și atâtea întâmplări și politici indecente.