Cine-i prostul?

În ultima perioadă am o dilemă ce se acutizează pe zi ce trece: ăștia care ies în decor cu aberațiile lor și încearcă să ne aburească sunt proști sau au impresia că noi suntem neînzestrați la mansardă? De câteva luni auzim că inflația e în scădere, că anul viitor nu va mai fi compusă din două cifre, că economia românească dă semne de revenire și că, contrar percepțiilor noastre, nivelul de trai a crescut. În traducere liberă, noi suntem niște proști care nu înțelegem că, deși ne-a scăzut puterea de cumpărare, o ducem mai bine. Nu contează că lași 200 de lei la magazin și pleci cu o plăsuță, că toate se scumpesc, că valoarea sutei de lei de ieri nu înseamnă mare lucru azi, ei încearcă să te convingă că trăiești mai bine. Da, s-au scumpit toate, se anunță noi majorări de preț, dar nu trebuie să te neliniștești, ești pe drumul ce te scoate ață în grădina prosperității. Poate că tromboniștii care-și fac veacul pe la televiziuni se gândesc la sănătatea noastră sufletească: dacă mănânci mai puțin, te încălzești și te speli mai rar, nu mai arunci banii pe haine și încălțăminte, vei ajunge la o ascensiune spirituală, fără să fie nevoie să bați drumul până în Tibet. Orice om de mintea căruia se mai ține rațiunea, fie și într-un fir de ață, are dificultăți în a înțelege discursurile cu un vădit conținut antagonic. Cum naiba o vei duce mai bine în condițiile în care totul se scumpește, iar veniturile tale rămân aceleași, ba chiar se diminuează? Aa, nu am luat în calcul că binele poate fi o noțiune relativă și că șmenarii ăștia care vor să ne vândă gogoși râncede în fiece zi ar putea fi încercați de oareșce dileme filosofice. Totuși, nu cred că e nicio alunecare filosofică în discursurile lor, ci doar o combinație de lichelism și prostie. E clar, ne cred proști, ceea ce e o insultă. Datele din statistici, prognozele economice scuipate cu entuziasm și promisiunile cu damf electoral nu țin de foame, de sete, de cald, nu te îmbracă și nu te încalță. Aș spune că acest tratament disprețuitor, echivalentul unui scuipat între ochi, merită oarece revoltă din partea societății civile; asta, dacă vorbim despre reacții firești. Cum însă firescul a ajuns cât se poate de nefiresc, nu ne rămâne decât să tragem învățăturile ce decurg din această apatie. Altfel, societatea civilă e foarte înverșunată la unele teme ce nu țin neapărat de traiul ei zilnic.