Cine „am câștigat”?

Boala băgatului capului în poză pare să se țină scai de noi. În contextul războiului din Ucraina, e drept, putem juca un rol geo-strategic important, dar asta nu pentru că am fi noi speciali, ci doar pentru că ne aflăm într-un anume loc pe hartă. De fapt, e un fel de a spune că jucăm un rol, deoarece noi interpretăm rolurile dictate de alții, ipostaze care credem că ne sunt favorabile. Revenind la povestea vârâtului capului în poză, am avut sentimentul unui moment penibil când l-am auzit pe George Simion spunând „Am câștigat în Polonia!”. Cine „am câștigat?”. Probabil Georgică a vrut să ne spună că suveraniștii au învins în Polonia, doar că cei de acolo sunt conservatori și au manifestări mai bine închegate. În plus, avem tipologii diferite ale electoratului, dar nu e cazul să intrăm în analize complexe. În aceeași zi în care Simion își adjudeca declarativ succesul candidatului conservatorilor în Polonia, câteva televiziuni titrau extaziate că Volodimir Zelenski l-a invitat pe Nicușor Dan în Ucraina.

Nu cred că e vreo mare afacere să fii invitat la Kiev și nu o spun doar din punct de vedere al riscurilor fizice pe care le implică o astfel de deplasare. Ucrainenii au nevoie de ajutor, iar cei chemați, abordați sunt priviți ca o posibilă sursă de sprijin. Aaa, că vorbim de un joc politicianist de imagine, că stai lângă lideri europeni, a altceva. La capitolul efort financiar, logistic, ai de dat, nu de primit. Că vei participa, la un moment dat, la reconstrucția Ucrainei și ai putea prinde oarece fonduri, e o chestiune de timp și conjunctură.

Să fim siguri însă că România nu va sta la masa celor puternici și nu va primi hălcile mari la momentul împărțelii. Noi ne mulțumim cu victorii de etapă, cu succese de meci amical, în vreme ce marile afaceri se fac în încăperi în care nu avem acces. Nu e nimic nou, asta e soarta țărilor fără putere, însă ar trebui să ne conștientizăm statutul, să ne valorificăm cât mai bine și mai demn potențialul de moment, nu să rumegăm iluzia că suntem mari jucători. Vârâtul capului în poză e doar o chestiune de fală neproductivă, de mângâiere a unor orgolii de puber teribilist, însetat de atenție.