De când există televiziuni de știri n-a fost Paști sau Crăciun să nu fim anunțați în limba de lemn noduros a prompteriștilor că ”românii vor scoate mai mulți bani din buzunar pentru masa de Paști/ Crăciun!”. Lucrurile n-au stat de fiecare dată întocmai, uneori sumbrele previziuni dovedindu-se doar niște fumigene lansate pentru a mai ciupi ceva audiență. Fără îndoială, avem vocația văicărelii și a rostogolirii drobului de sare, conturându-ne maladiv un viitor cenușiu, ceea ce a dus, în timp, și la alterarea stării noastre sufletești, la ciuruirea optimismului. Și în acest an ceata alarmiștilor ne-a anunțat că e groasă, că ”masa de Paști” va fi mai săracă pentru că ”vom scoate din buzunar mai mulți bani pentru carnea de miel”. De fiecare dată sperăm că necuratul nu e chiar atât de negru și într-un efort de înțelegere a goanei după audiență nădăjduim că mielul nu-și va vinde chiar atât de scump carnea și privirea blândă împietrită. Cum însă în acest an suntem deja în sezonul scumpirilor furibunde, probabil că, într-adevăr, carnea de miel va fi un produs de lux. Am avut mereu de înfruntat previziuni înfricoșătoare legate de scumpiri, chiar dacă nu era cazul, dar de data asta cobitul trece în rândurile realității. S-au scumpit carburanții, îngrășămintele, iar animalele nu cresc cu aer, trebuie hrănite, ceea ce costă tot mai mult. Drobul și friptura de miel ce dau, pentru mulți, savoare Sărbătorilor Pascale sunt victime colaterale ale unui război economic. Atât pandemia, cât și războiul din Ucraina sunt, dincolo de statutul de conflagrații biologice și militare, o încleștare cu enorme mize economice. Gazele, energia electrică, benzina, motorina, materiile prime și alimentele nu s-au scumpit natural, din senin, ci sunt arme de luptă economică între puterile lumii care vor să redeseneze supremații. De mai bine de doi ani omenirea e supusă unui șir de experimente sociale, trece prin exerciții de dresaj existențial și pare că, încetul cu încetul, deprinde comportamentul docil, renunțând la drepturi, idealuri, dorințe banale. Firește, nu dăm apă la moară conspiraționismului ale cărui teorii hălăduiesc pe coclaurii paranoiei, dar nu putem a ne preface că nu observăm cum marile puteri își dau șah după șah pe tabla de joc a economiei, dinamitând industrii, sisteme bancare ș.a.m.d. Nu știm cu exactitate cine și ce gânduri nebune are cu această lume, dar e limpede că suntem martori ghinioniști la o etapă de întoarcere a lumii cu dosul în sus, de dărâmare a unor piloni de stabilitate, de alienare controlată a pământenilor. Crizele economice nu apar din senin, ele fiind rezultatul unor politici aberante ori al unor jocuri intenționat distructive. Carevasăzică, atentatul la drobul de miel e unul vădit, chiar dacă e comis prin ricoșeu.