Ce să facem în Schengen, când hălăduim prin El Dorado?

N-ați văzut-o fugind de săreau pietrele în urma ei și făcea curent mai ceva decât o eoliană? Cred și eu, la ce viteză avea gonind de spaimă, n-aveați cum să o recunoașteți. Să știți că ea era, inflația, îngrozită de sumbrele previziuni ale politicienilor români ce-i prevăd, cât e ziua de lungă, un viitor strâmtorat. Da, da, cică până la finalul anului, inflația va pierde din greutate câteva procente, ajungând la o constituție de doar opt la sută. Și asta n-ar fi nimic, dar ne pasc obezitatea, ciroza, explozii ale glicemiei, căci alimentele se vor ieftini. De unde știm? Tot de la politicieni. Dar ce zic eu că se vor ieftini? Le vom primi de pomană și alta nu. Dobânzile? Prăbușire în gol, nene, de o să luăm credite, numai așa, să mai omorâm plictiseala, să alungăm monotonia, vorba reclamei. Auzind toate acestea am putea crede că ăi de le rostesc, le promit, le preconizează au zăbovit peste măsură pe la cârciumă, pierzând lupta cu ulcica. În realitate, e vorba de o beție, dar una cu apă rece pe care oamenii politici încearcă să o inducă norodului, brusc redescoperit. Se întrevăd la orizont culmile înzăpezite ale aburelilor electorale, căci mai e un an și vin patru rânduri de alegeri. Patru rânduri, vă dați seama ce inflație de promisiuni, ce festival al vrăjelilor ieftine, ce întrecere pe vânzătorii de iluzii ce-și prezintă marfa în total dispreț față de minima inteligență a mușteriului elector. Sunt tare curios cum vor fi convinși de politicieni cei de la marile lanțuri de hipermarketuri să ieftinească produsele pe care le importă la prețuri mari. Te pomenești că se transformă din comercianți sângeroși în buni samariteni. V-ați putea imagina bancheri ce renunță la profituri uriașe? Între putința și voința slobozitorilor de promisiuni e, totuși, o prăpastie pe care mecanismele realității nu o vor umple niciodată, indiferent de pietrișul promisiunilor deversat la voia întâmplării. Legile economiei, în special cele ale junglei economice, nu pot fi modelate cu vorbe dulci, mai bine zis îndulcite de interese electorale. Se așterne înaintea noastră un an în care vom fi încolțiți de jurăminte de mai bine, de vânzări ale blăniței ursului din pădure, de basculante de praf aruncate în ochi. Doar cardul, portofelul și conținutul tot mai diminuat al sacoșelor ne vor menține cu picioarele pe pământ, deslușindu-ne usturător strategiile de îmbrobodire ale politicienilor, ce simt mirosul sângelui din bătăliile electorale ce-și trimit către noi duhoarea. De intrat în Schengen, n-am intrat, dar uite că politicienii ne bagă în El Dorado fără viză.