Când îţi schimbi partidul, trebuie să fie o problemă. Cu tine sau cu partidul

Trăim în plin sezon de migraţii politice. E normal aşa, e înainte de alegeri. Oamenii, chiar dacă sunt membri de partid, se mai orientează şi ei, iar asta stârneşte valuri de revolte sau de aplauze. Că ştiţi cum e. Pleacă cineva de la unii şi ajunge la ceilalţi. Când faci asta, în funcţie de preferinţele politice ale publicului, eşti ba un trădător – "da uite bă traseistul, nesătulul, azi cu ăia mâine cu ăilalţi, păi NORMAL că se dă cu ăia care-s hoţi-corupţi-dictatori-şi-alte-chestii pentru că şi el ese un hoţ-corupt-dictator-şi-alte-chestii şi că normal că se duce unde îi e mai bine. Sau dimpotrivă, eşti un erou, un evadat din neagra dictatură barbarilor de tirani, în lumea bună, liberă şi democratică: "da bine că a plecat, că nici nu ştiu ce căuta la ăia care erau hoţi-corupţi-dictatori-şi-alte-chestii, mă mir cum a răbdat până acum să stea acolo". Ei, unde şi care e adevărul drag public judecător? Cum e de fapt? 

Sunt curios dacă ăştia care-s tari în gură şi în a arăta cu degetul prin comentarii, de câte ori au stat cu limba fixată în fundul şefului direct sau chiar Şef cel Mare, acolo "la lucrul", la  "giob" pe româneasca de smartfon, aprobându-i lui da şefu toate gesturile, pentru ca după aia să-şi bage ia ghici ce şi să plece în alt loc, ca să le fie mai bine şi mai cald şi mai cu finanţe mai babane şi mai cu promovare rapidă şi să spună tuturor apoi cât de naşpa a fost "dincolo" şi ce şefi de c***t faţă de aici unde e boieria de pe lume şi bani mai mulţi şi să trăiţi şefu'. Şi tot aşa, de câte ori a fost necesar. 
În contextul ăsta al migrării spre mai bine, numai eu ştiu câţi colegi din presă (şi favoriţi ai şefilor) au devenit ex-colegi, zburând pe rapid ba ca purtători de cuvânt la bugetari, ba pe la birouri de parlamentari, ba ghost writeri de comunicate semnate de alţii în general. 

Ştiu că acum chestia asta doare tare la Sibiu, mai ales după ce viceprimarul Corina Bokor a trecut de la FDGR la PSD. Ştiu că doare şi mai prin alte părţi, cînd primari, viceprimari, parlamentari chiar, spun pa-pa partidului din care au făcut parte şi fac, cum se spune, "switch sides", adică trec exact la adversar, indifrent dacă adversarul este coleg de coaliţie la guvernare.  

Atunci când schimbi partidul, trebuie să fie o problemă. Cu tine sau cu partidul. Hai să zicem că sunt destui traseişti de profesie care sar fără greţuri dintr-o barcă în alta, conform calităţii româneşti de "cine nu ştie să se descurce e un prăpădit că numai prăpădiţii nu se descurcă". Că doar nu veţi crede că partidele sunt pline doar de convinşi, de dogmatici, de trup şi suflet cu cauza (deşi cunosc câţiva). Sau la fel, nu veţi crede că plecarea "dincolo", la ăilalţi, e din considerente ideologice, de conflicte dintre platforma-program şi realitatea internă sau alte chestii din acestea de subtilităţi doctrinare demne de romanele cu tovarăşi ale lui Dinu Săraru. Ci din calcule personale. Profitabile. Din alea de căzut tot în picioare, ca HopamItică-nu se sparge nu se strică, că-i partid ce îl ridică. Oricare ar fi el, că are balta peşte.
   
Pleci la ceilalţi pentru că, să zicem, ăştialalţi te-au dezamăgit personal. Ai crezut că te vor promova, ajuta, propulsa, iar ei au ales pe alţii, mai în cărţi. Sau ai crezut că, fiind undeva în funcţie, vor fi alături de tine şu nu au fost. Sau te-ai promovat, te-au propulsat, dar acum sunt alţii în topul preferinţelor care te vor da la o parte din diverse motive. Sau partidul este cam pe făraş şi s-ar putea să pice într-o superbă opoziţie, cu toate dezavantajele ei. Sau efectiv oferta celorlalţi a fost peste cea alor tăi şi normal că ai mers după ea. Sau ai avut conflicte interne cu ea însăşi conducerea care, lasă că ştim noi cum e la partid, cine nu e cu ea e împotriva ei şi cine o contrazice, e dujman strecurat, după cum înţelept spuneau comuniştii timpurii. Sau din dezamăgiri. Dezamăgirea de a nu te regăsi pe o listă de candidaţi eligibili pentru afişajul electoral şi buletinul de vot. Sau de a fi iniţial, apoi să fii zburat, conform "indicaţilor preţioase" de la Bucureşti.  Ei, voi, în locul lor, ce aţi face, măreţilor critici implicaţi de pe margine? Deci, înainte de a da cu piatra în "traseişti", cum faceţi de obicei, mai gândiţi-vă şi de ce o fac.

Apropo, îmi amintesc că faza asta cu viceprimari care trec "dincolo" a mai fost pe la Sibiu, când s-a trecut de la PNŢ la PSD, dar atunci mi s-a părut amuzant până dincolo şi am râs o săptămână din motive strict private şi istorice.