Vântul de digitalizare ce bate din gura celor ce s-au succedat pe la guvernare de atâta amar de vreme și-a trimis rafalele până în cotloanele ultimului cătun uitat de lume. Toată lumea, de la paltonarii corporatiști, până la țața Frosa din Plopana, a auzit de digitalizare. Unii i-au deslușit sensul, alții încă nu, asociind-o cu ceva ce ține de degete, din moment ce-i zice digitalizare. Că vreo 40% din populația de la țară se ușurează încă în fundul curții nu e problemă, scremetele din private netulburând discuțiile halucinante despre digitalizare, într-o țară în care răbojul nu și-a spus ultimul cuvânt. Turuim cu orice prilej despre simplificarea relației dintre cetățean și instituții, aplicațiile inteligente apar ca ciupercile după ploaie, iar cu toate astea birocrația e pe cai mari. Suferim de o boală cronică, să-i zicem hârțogărită acută, așa că pentru un pas e nevoie de stive de acte, adeverințe, declarații, toate înmormântate apoi în fișete ce ocupă inutil spațiile instituțiilor. Ne dăm foarte tehnici, ne comandăm mâncare, taxiu, chiloți și ciubote cu ajutorul aplicațiilor, dar să te ferească Sfântul să trebuiască să depui o cerere pentru ajutorul de încălzire ori te miri ce altceva, că intră în scenă stivele de hârțoage pe care trebuie să le completezi, să le semnezi, să le procuri. Când ai isprăvit tu cu odiseea, le vine rândul funcționarilor să se ia la trântă cu toate inepțiile acestea. Toată lumea pierde timp, întinde la maxim nervi, se îngroapă în hârtii, dar -ce să vezi?- noi tocmai ne perpelim la focul digitalizării. Adică, ne vine să ne băgăm degetele în urechi, în nas ori prin alte locuri. De câteva luni companiilor din România li s-a vârât pe gât sistemul de facturare electronică, sistem care funcționează pe bază de soft. Care soft, ați ghicit, ba funcționează, ba nu, ba nu permite o listare corectă a facturilor, așa că, ajungem tot la forma fizică. În plus, revoluționarul și digitalul sistem e mult mai stufos decât factura clasică, folosirea lui exasperându-i pe foarte mulți dintre utilizatori. Carevasăzică suntem disperați, la un pas de atac cerebral, dar digitalizați. De fapt, digitalizarea din România s-a dovedit, de cele mai multe ori, un proces de îngreunare, de bulversare a activității celor pe care statul îi tratează mereu ca pe niște potențiali infractori, neluând în considerare că, în realitate, cei vânați susțin bugetul național. Suntem atât de digitalizați, încât nu ne mai vedem din munții de hârțoage îngălbenite pe care trebuie să le plimbăm de la un ghișeul la altul, de la o instituție la alta, ținându-le între degete. Poate că asta o însemna digitalizarea și nu ne-am dat noi seama.