Când cabinetele medicale nu sunt luminate doar de neoane

Vizitele în spital nu sunt tocmai cele mai plăcute, dar, asta e, viața nu e alcătuită doar din zile fără cusur. S-a întâmplat să poposesc mai mult timp într-un cabinet medical pentru oarece investigații și am devenit astfel, involuntar, martor la o parte din ziua de lucru a medicilor și asistentelor. Cum timp aveam berechet, iar gândurile nu-mi erau prea tulburate, memoria mi-a scos la înaintare un îndemn al unui fost ministru al Sănătății, care le cerea medicilor să fie empatici. Cu gândul la cerința ministerială și cu urechile ciulite la dialogurile din proximitate, am încercat să văd în ce măsură dezideratul se împlinea în cabinetul medical în care mă aflam. Recunosc, spiritul meu cârcotaș a fost trimis la plimbare. Pe lângă empatie, am dibuit în rândul corpului medical, și multă răbdare. Pentru fiecare pacient, problema lui e cea mai importantă și trebuie rezolvată pe loc. Înmulțiți o astfel de atitudine cu 10 sau 15 cazuri și vă asigur că aveți nevoie de multă, foarte multă răbdare. E drept, empatia și răbdarea nu pot funcționa una în absența celeilalte și, sincer să fiu, m-am bucurat să constat că defilau la braț într-o unitate medicală din sistemul public. Mi-au năvălit în minte generalizările care băgau în aceeași oală ieșirile țâfnoase și calmul, primele fiind mereu scoase în evidență. Nu, nu toți medicii sunt grăbiți, nu toate asistentele te reped, aș îndrăzni să spun că proporția e inversă, în sensul că există mai multă empatie decât flit. Iar asta, într-un sistem cu o droaie de probleme, cu o sumedenie de neajunsuri (și nu mă refer neapărat la cele salariale).

Firește, m-a bucurat că am fost tratat cu grijă, cu atenție, empatic și, o spun fără vreo urmă de ipocrizie, m-am bucurat la fel de mult să constat că medicii aveau multă răbdare cu pacienți mai în vârstă, ceva mai sâcâiți, mai puțin receptivi la indicații. Că în sistemul public găsim și opusul acestui climat, e un lucru bine știut, dar onestitatea ar trebui să ne facă să admitem că nu episoadele tensionate sunt cele ce predomină. Poate dacă ne-am dezbăra de prejudecăți, de generalizări, am descoperi și părțile luminoase ale sistemului medical de stat, părți luminate nu de neoane sau reflectoare, ci de oameni cu har.