Bugetul (dez)bătut pe umăr

Pentru că e început de an și se pun la dospit bugetele prin administrațiile locale, auzim despre lansarea în dezbatere publică a acestor proiecte ce privesc cheltuirea bănetului public. De ceva vreme, în ipocrizia ei, legea prevede astfel de proceduri prin care, vezi Doamne, se consolidează un fel de democrație participativă. Cu alte cuvinte, contribuabilul își poate da cu părerea despre ce și cum ar trebui să se facă prin administrație, poate face sugestii, poate amenda, formal, acele inițiative care i se par anapoda. Carevasăzică, oricine e liber să trăiască iluzia implicării în viața administrativă, să se adape de la izvorul importanței. Dezbaterea publică de la noi e un fel de „considerați-vă consultați”, aruncat de vreun tartaon ce mimează democrația, cheamă supușii la discuții într-un simulacru de transparență, după care pune în aplicare ceea ce oricum hotărâse în prealabil (orice asemănare cu consultările pentru formarea Guvernului din timpul lui Traian Băsescu este absolut întâmplătoare). Poate vă mai amintiți de controversata modificare a taxei de salubrizare de la Sibiu, pusă în dezbatere publică, râcâită puțin doar după ce o parte a presei a claxonat zgomotos în urbe. Dacă nimeni nu ar fi spus nimic, aberația rămânea nemodificată și se chema că trecuse prin așa-zisa dezbatere publică. În general, autoritățile rămân reci la sugestii și amendamente venite din partea populației, punerea unor proiecte în dezbatere publică fiind doar un exercițiu steril, o mimare a transparenței decizionale, în fond, a democrației. Să ne amintim câte semnale au dat sibienii pentru instituirea dublului sens de circulație pe Calea Dumbrăvii, înainte ca această arteră să devină a mai smart stradă din oraș? Puteau să se adune toți locuitorii burgului în fața Primăriei, ba să le mai vină în ajutor și rudele din județ că tot cu sens unic rămânea Calea Dumbrăvii. Este, probabil, cel mai bun exemplu în ceea ce privește atenția pe care o acordă autoritățile părerii celor ce plătesc taxe și impozite. Firește, acest lucru nu se întâmplă doar la Sibiu, dar exemplele amintite ne erau la îndemână și ne dor mai mult decât unele care nu produc efecte directe asupra noastră. Cine își închipuie că părerea lui va reuși să clintească un fir dintr-un demers deja hotărât, se înșală amarnic și demonstrează că deține o doză de naivitate. Practica lansării unei dezbateri publice sună bine, „cool”, cum vreți să îi spuneți, va exista mereu o masă a credulilor încântați de formala consultare, însă realitatea e cu totul și cu totul alta. Se bifează la capitolul respectării prevederilor legale, la corectitudinea politică ipocrită, cetățeanul se simte consultat, poate trece înapoi în banca lui până la următoarea strigare, bineînțeles, tot formală.