Bișnițăreli prin talciocul politic din Sibiu

Nici n-apucă să se usuce tușul pe știrea care anunța că Lavinia Șandru deschide lista PSD Sibiu pentru Senat, că se abătu peste urbe o altă veste cu iz de poruncă de la centru. Primul loc pe lista AUR la Senat și Camera Deputaților a fost alocat unor candidați ce nu provin din județul Sibiu, deși ei se vor lupta în această circumscripție. Tiparul Agamiță Dandanache e actual, ba chiar intens utilizat pe cuprinsul patriei, dacă e să ne gândim la candidaturile lui Ponta și Piedone, în Dâmbovița, respectiv Giurgiu. 

Politica e o afacere ingrată, iar când jupânii partidelor au și ei, ca tot omul, obligații, nu se dau în lături să sacrifice filiale. O fi Lavinia Șandru femeie inimoasă, trecută prin politică, dar cât de bine cunoaște Sibiul și cât e de conectată la problemele din județ? Întrebarea e valabilă și în cazul candidaților AUR pe listele de la Sibiu, oameni de care votanții de pe malurile Cibinului nu știm dacă au auzit până acum. 

E drept, în România se votează liste, sigle, nu oameni, însă perpetuarea acestui exercițiu electoral bolnăvicios nu face altceva decât să prelungească agonia simțului civic. Ștăbimea de la centru taie și spânzură în teritoriu, semănând nemulțumire în rândul celor ce încearcă, mai mult sau mai puțin, să crească organizațiile locale. Principial vorbind, e greu de crezut că niște oameni care nu au nicio treabă cu acest județ, se vor lupta în Parlament pentru a-i reprezenta pe cei ce i-au trimis acolo. 

Nu-i vorbă, au fost și aleși sibieni get-beget care n-au demonstrat mai nimic, dar în cazul cuiva străin de problemele și specificul zonei, așteptările sunt și mai mici. Aceste vârâri pe gât ale unor candidați de tip „obligație” se pot întoarce împotriva partidului, pentru că pot avea ca prim efect demotivarea filialelor, lucru ce se va răsfrânge asupra scorului electoral. 

Și uite așa, în loc să fie însănătoșită, descentralizată, politicii românești i se păstrează beteșugurile întreținute de năravurile vătafilor ce împart locuri eligibile ca pe propria moșie. Politica începe să semene tot mai mult cu un talcioc plin de combinatori dedați la schimburi și aranjamente dosnice, parafate la un mic umflat cu bicarbonat și o bere puturoasă la halbă. 

În fine, jocul acesta al conducerilor centrale de partid se traduce printr-un dispreț, atât față de filialele „cadorisite” cu niște candidați străini de acele locuri, cât și față de electoratul ce se trezește la ușă cu niște necunoscuți care îi cer o cană de voturi. Dar nu-i prost cine cere…