Balamucul e, din nou, în sărbătoare

O banală ieșire în traficul urban îți poate da senzația că ai nimerit în miezul întâlnirii tuturor nevroticilor din oraș. În drumul lor spre magazinele unde vor săvârși aprovizionarea apocaliptică, mult prea grăbiții semeni claxonează cu furie, fac depășiri riscante, gesticulează agresiv. La fel se întâmplă și când fac cale întoarsă spre casă, unde vor descărca rezervele strategice pentru marea încercare a Crăciunului. Nervozitatea nu se manifestă doar în trafic, ci oriunde e loc de basculat frustrări. Am avut proasta inspirație să arunc o privire peste comentariile postate la articolele despre drama adolescenților care au murit la începutul săptămânii într-un accident rutier. Am putut vedea un concurs cinic al lupilor moraliști ce se întreceau în reproșuri și acuzații la adresa unor copii care, din păcate, nu le mai pot răspunde. Nici măcar un biet gând conectat la suferința acelor familii lovite de nenorocire ori la apropiata Sărbătoare a Nașterii Domnului n-ar putea opri hienele justițiare din nebuneasca tastare a mesajelor din care țâșnesc ura, neîmpăcarea și frustrarea. Pe unii dintre ei s-ar putea să-i vedem, camuflați sub o aparentă evlavie prin biserici, prefăcându-se pătrunși de semnificația Crăciunului. În realitate, unii dintre ei gestionează în gând, și în timpul predicii, porniri încrâncenate, planuri de răzbunare. Ipocrizia celor ce merg la slujbă doar pentru a fi văzuți, pentru a puncta la capitolul imagine, e fără margini, căci odată ieșiți pe ușa bisericii se vor întoarce la indispensabilele lor afuriseli și lupte mărunte. Am scăpat de restricțiile pandemiei, așa că ne putem călca în picioare fără opreliști, îi putem sudui pe cei ce ne iau fața pe șosea ori în magazin, fără ca bucata de pânză să filtreze înjurătura. Încotro gonim, nu știe nimeni. De ce ne grăbim, la fel, nici Dumnezeu nu poate ști. Pare că a fost activată setarea ”mod nebunesc” și lumea a luat-o razna, plonjând în apele tulburi ale atmosferei de sărbătoare crâncenă. E război în Ucraina, dar ai sentimentul că e război în interiorul multor conaționali, concitadini, că se luptă cu ei înșiși, că EU vrea să îl învingă pe EU. Ne pregătim pentru Crăciun cu de toate, sarmale, fripturi, cozonaci, cârnați, bere, vin, toate puse la rece, dimpreună cu trăirile. Empatia, blândețea rămân aruncate în lada frigorifică a unei întreceri nebunești fără miză și nici că i-ar interesa pe mulți să le scoată de acolo. Ce ne-am putea dori de Crăciun? Puțină vindecare socială și sănătate, nu doar trupească. În fond, Crăciunul înseamnă bunătate, nu doar bunătăți.