Băieți buni: ne plătesc gras, în mărci germane. Sau în șilingi, dacă vrem

Zice o recomandare veche să te ferești de greci și atunci când îți fac daruri, veridicitatea zicătorii fiind constatată de mulți, pe la tavernele elene. Un cadou care numai dar nu e ne-au făcut și austriecii. Politicieni și jurnaliști s-au pus pe țopăit, după ce în presa austriacă a apărut informația potrivit căreia măriile Austriei ar fi de acord cu includerea României în spațiul Schengen, nu cel terestru, ci aerian. Și de ar fi să fie așa, e o mână de praf aruncată în ochi. Practic, cei ce călătoresc cu avionul nu câștigă mare lucru, economisind câteva minute la controlul pașapoartelor. În aeroporturi nu se formează cozi precum cele de la frontierele terestre așa că, așa-zisa concesie e doar o amăgire ce nu rezolvă mai nimic. Orice călător va aștepta la rând pentru check in la controlul de securitate, la îmbarcare. Contează cele câteva minute câștigate la controlul pașapoartelor? Nicidecum. Colac peste pupăză, concesia austriecilor vine la pachet cu niște condiții mult mai costisitoare pentru noi decât trâmbițatele avantaje: acceptarea azilanților aflați în Austria, proveniți din Siria și Afganistan, controale sporite la granița cu Bulgaria, plus multe alte cheltuieli cu implementarea unor măsuri poftite de urmașii habsburgilor. Pentru că e o temă electorală, premierul Ciolacu ne-a anunțat, plin de entuziasm, că s-a spart gheața odată cu această înmuiere a austriecilor. Care gheață, că nu se mai solidifică nimic de la temperaturi, ci doar de la minciunile politicenilor?! Toată această poveste cu Schengen-ul aerian e un fel de acțiune sub steag fals, întrucât cetățenul român nu are beneficii palpabile. Austriecii încearcă să-și rezolve niște probleme plătind un preț insignifiant pentru rezolvarea lor. Deh, noi i-am obișnuit așa, când le-am pus pe tavă facilități fiscale, păduri și o droaie de alte avantaje. Dacă studiem atent oferta lor, vom constata că nu e vorba de vreo favoare, ci dimpotrivă, de noi angajamente pe care România trebuie să și le ia în schimbul a nimic. Punem pariu că acest dar sub formă de cutie goală (de fapt, nu goală, ci umplută cu pietroaie) va fi, pentru unii, motiv de laudă electorală și bătut cu pumnul în piept? Nici nu mai contează că pentru România reprezintă o piatră de moară, o batjocură, din moment ce poate fi exploatat pentru fardarea imaginii politice. Revoltătoare, dacă nu pleci pe fentă, sunt disprețul azvârlit între ochi și subaprecierea. Chiar părem niște tâmpiți pe care-i poți duce de nas, ca pe ultimii naivi? E ca și cum vine cineva azi și te plătește, după o lună de muncă, în mărci germane. Sau în șilingi.