Au înviat comuniștii și li s-a cășunat pe teatru

Din galopul măsurilor de austeritate nu avea cum să scape, necălcată în picioare, Cultura. Un scenariu halucinant ne-a lăsat cu ochii cât cepele alea scumpite: din toamnă s-ar putea ca în weekend să nu mai poată fi organizate spectacole de teatru, muzicale, mă rog, de orice fel, în instituțiile de cultură ale statului, deoarece nu mai sunt bani pentru plata suplimentară a prestațiilor din sfârșitul de săptămână. În general, de luni până vineri oamenii lucrează și nu le prea arde să meragă, ață, de la serviciu, la teatru. În plus, de aia e weekend, să te relaxezi, să mergi la un spectacol, la plimbare, la întâlnire cu prietenii. Eșuații aflați la guvernare nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că omul nu e nici robot, nici animal de povară, că are nevoi dincolo de cele prin care se alimentează. După ce i s-a tăiat dreptul la un trai decent, românului i se confiscă și descrețitul frunții. În fond, și-ar putea folosi zilele de sâmbătă și duminică pentru a plânge în pumni ori pentru a-i înjura vârtos pe gonacii guvernamentali ce îl mână spre sărăcie lucie. România se transformă după aceste asalturi tâmpite într-o țară în care e tot mai greu să supraviețuiești, într-un loc îngrădit cu sârma ghimpată a prostiei, unde nu mai poți nici măcar zâmbi. În goana disperată după fonduri adunate cu japca întru cârpirea bugetului, acești măcelari priponiți la butoane rad orice urmă de spiritualitate. Nu e nicio diferență între ei și comuniștii care-ți tăiau lumina imediat după lăsarea serii și te „răsfățau” cu două ore de program la televiziune, o parte din el conținând ode și pupincurisme pentru „cel mai iubit fiu al neamului”. Salvarea Culturii ar trebui să fie privită ca un act de demnitate națională, însă nu cred că putem vorbi atunci când ne referim la guvernanți nici despre demnitate, nici despre vreun interes pentru cele ce țin de identitatea noastră culturală. Nu știm dacă gogomănia asta, pe care n-au îndrăznit să o pună în aplicare nici comuniștii din cale-afară de economi, se va materializa la ceas de toamnă; cert este că suntem priviți ca o masă peste care poți turna orice, cu boltă, din moment ce ni s-a adus la cunoștință, fără ocolișuri, că e posibil să i se facă program și Culturii. Nu mai există nicio jenă, nicio limită, ăștia calcă în picioare orice, de la suflet, la portofel.