Am prieteni mai toxici decât domnul președinte

Dacă vă închipuiați că lumea asta mai are vreo șansă de vindecare, îmi pare rău să vă spun, v-ați înșelat. Problema arzătoare a planetei, dezbătută în lungul și în latul Terrei, este performanța (?) președintelui Franței, Emmanuel Macron, înfierat de unii pentru că a golit o sticlă de bere de 330 ml, în 17 secunde. Probabil ați aflat, Macron a sărbătorit cu o echipă de rugby o victorie, jucătorii îndemnându-l să bea o bere (nici sticlele de bere nu mai sunt ce au fost, fiind la modă cele de 330 ml). Președintele Franței a pus sticla la gură și a golit-o în 17 secunde, ceea ce i-a făcut pe unii fandosiți să califice public acest episod drept o mostră de ”masculinitate toxică”. Am prieteni care pot goli o astfel de sticlă de bere mult mai repede. Carevasăzică, sunt mai toxici decât președintele Franței (nu vreau să mă laud, dar și eu reușesc să o dau gata într-un timp mai scurt). Nu înțeleg ce ar vrea fătălăii care au scornit această sintagmă cu accente progresiste să regăsească în comportamentul unui bărbat. Vorba unui realizator tv, ar fi trebuit ca Emmanuel Macron să afișeze o feminitate benefică? În general, bărbații au comportamente specifice genului, iar femeile așijderea. Că unii bat darabana unor teme bizare privind genul nedefinit, e o poveste în care nu intrăm acum. Totuși, ce i-o fi deranjat pe criticii gestului atât de firesc al unui bărbat, fie el și președinte? Că a băut berea în 17 secunde? V-am spus, nu e un record, aș spune chiar că s-a cam lungit. I-a supărat faptul că un bărbat a golit o sticluță alături de niște jucători de rugby cu masculinitate asumată, într-un moment de bucurie? Te pomenești că urmarea unei astfel de îngurgitări consumate în fața pișoarului e tot un episod de ”masculinitate toxică”. Dacă asta e problema omenirii într-un moment în care lumea e măcinată de neajunsuri și bizarerii care o decimează, înseamnă că putem vorbi despre o alienare planetară. Conceptele unor siniștri prinse din zbor și luate la rumegat de alți ciudați își fac loc cu coatele pe agenda publică, încercând să ducă în derizoriu adevăratele probleme. Dacă în urmă cu mai bine de un secol purtătorii de minte luminată spuneau că s-a întors lumea cu dosul în sus, ei bine, te întrebi cum ar fi reacționat la aparițiile stranii ale unor sintagme și manifestări din zilele noastre. Mâine – poimâine am putea vedea inși care-și fac nevoile lângă un copac ridicând piciorul precum câinii, pentru că nu s-au decis din ce specie vor să facă parte.