Alți stăpâni, aceleași limbuțe

Ne place sau nu, istoria va consemna că Traian Băsescu a domnit timp de zece ani peste România. Nu știm dacă manualele vor pomeni ceva și despre verdictul instanței care confirmă că fostul președinte al României a colaborat înainte de 1989 cu Securitatea. Despre Traian Băsescu s-au spus multe, iar el ne-a demonstrat de-a lungul unui deceniu că este captiv în metehne nu tocmai apretate. Mulți l-au luat peste picior, făcând aluzie la obiceiul său de a destupa și a goli sticle, dar marea problemă nu ar fi că omul a băut, ci că a turnat (zic unii că nu doar în pahare). Ani la rând Băsescu a negat că a colaborat cu fosta Securitate, cu toate că, știm cu toții, înainte de 1989 cei ce reprezentau statul român în afară erau conectați la sistemul despre care nea Traian spunea că îi este cu totul și cu totul străin. Ne întoarcem la vorba aceea pe care am mai invocat-o: ”nu e prost cine cere, e prost cine dă!”. Că Băsescu a susținut sus și tare timp de două decenii că nu a fost colaborator al Securității, face parte din capacitatea lui consacrată de a dribla realitatea. Ceea ce e la fel de grav sau poate mai grav decât colaborarea lui este frenezia cu care galeria de susținători oportuniști aplauda comportamentul șmecheresc de băiat cu școala vieții absolvită în port. Intelectuali (altfel demni de apreciere) precum Andrei Pleșu sau Gabriel Liiceanu au cauționat un personaj toxic pentru ideea de prospețime politică, ba l-au și apărat public, conferindu-i virtuți incompatibile -în realitate- cu felul lui de a fi. La fel, o liotă de jurnaliști și politicieni pragmatici au stat în preajma lupului de mare lăsat la vatra Cotrocenilor, gata oricând să-l lustruiască din cap până-n picioare, să-l laude și să explice cu argumente penibile derapajele tătucului lor spiritual, dar mai ales material. Mulți dintre cei ce au mascat impostura lui Băsescu nu sunt niște proști, aveau atâta minte încât să își dea seama cu cine au de-a face. Cu toate acestea, au vândut evidența și decența pe 30 de arginți, devenind simbriași oficiali și neoficiali ai regimului Băsescu. Azi, când colaborarea fostului președinte cu Securitatea e bătută în cuie pe gardul istoriei cu ciocanul unei hotărâri definitive, sila publică nu ar trebui să se verse neapărat pe Traian Băsescu, ci pe slugoii lui siniștri care inventau pixeli albaștri și tot felul de nerozii pentru a-i spăla imaginea starostelui pedelist. Mulți dintre lingăii lui Băsescu, cadre orientate, cu adaptabilitate cameleonică de necontestat, și-au recalibrat limbuța întru lustruirea altor dosuri dătătoare de gaze prielnice chivernisirii.