Aleşi de tine ca să-i servească pe alţii

Teoretic, democraţia funcţionează aşa: tu, individul găseşti şi numeşti pe cineva care să te reprezinte. Nu doar pe tine ci şi pe alţii asemenea ţie, indivizi şi ei. Pentru că el e reprezentativ, are talente vizibile sau ascunse, ştie ce te doare şi ce vrei, şi le asumă şi devine un fel de delegat al tău şi al grupului din care faci parte. La fel, alţi oameni de alte categorii, îşi numesc şi ei câtae un reprezentant. Şi uite aşa, când se adună reprezentanţi mai mulţi, apare o administraţie locală sau judeţeană, un legislativ, un executiv. Totul este OK, oameni ăştia reprezentativi au fost aleşi pe cinstite şi au ajuns sus unde se decide şi se trag sforile şi astfel, teoretic, tu ai pe cineva acolo care e de-al tău, care îţi promovează interesele, îţi prezintă problemele, se zbate ca tu să ai şi să-ţi fie bine. Că de aia l-ai ales, ca să te reprezinte. Şi ca reprezentant al tău, să aleagă la rândul lui conform mandatului primit de la ca să nu spunem vorbe mari, popor. Ei stimaţi concetăţeni, conjudeţeni şi conaţionali, numiţi-mi 1 buc. politician care vă reprezintă 100% şi care, prin activitatea lui, a făcut să vă fie bine. Care a votat legi bune care nu lasă loc de şmecherii. Care a făcut treabă în ministerul ăla sau unde-o fi el, spre binele ţării şi al locuitorilor ei. Care a respectat toate chestiile acelea din constituţie ca de exemplu aia cu „Suveranitatea naţională aparţine poporului român”. Sau „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Sau „Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii,” sau cea mai cea: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Care a avertizat şi a luat poziţie atunci când colegii lui voiau să ia sau au luat decizii tâmpite, care îi afectează pe cei pe care îi reprezintă. Care se comportă cu demnitate în relaţiile cu alte state sau cu Uniunea Europeană, cu reprezentanţii structurilor bancare şi supabancare, cu „investitorii” străini, cu „societatea civilă”. Care anunţă pe alegătorii săi când e ceva necurat şi caută să-i lumineze în porivinţa diverselor chichiţe statale sau doar administrative.

Da, scuze că v-am făcut să lecturaţi aici un set de poveşti nemuritoare sau bancuri cu Bulă, dar teoretic, asta ar trebui să se întâmple. Noi să-i alegem, ei să ne reprezinte pe noi că de aia îi alegem, să se ia de piept cu toţi care sunt împotriva noastră, să îşi asume chestii în avantajul nostru sau măcar al României şi astfel toată lumea să fie mai fericită decât sloganul acela „fericiţi în România”. Numai că, evident, nu e aşa.

Că uite, candidatul ăla care se bătea pe burtă şi se poza cu tine în campanie de ziceai că-i cumnatu-to, care te îmbrăţişa de parcă ai fi venit atunci din prizonierat de la ruşi, nu te serveşte pe tine în primul rând, ci pe partidul şi pe şefii lui de la partid, apoi grupurile sale de interese, apoi pe diverşi altcineva. Tu l-ai votat, bravo. Asta era şi ideea. Că uite, face pe invers ce a promis în campanie, sub diverse pretexte cum că nu se poate, că geopolitica, că criza, că recesiunea, că cine te-a pus să crezi toate alea că ştii că în campanie promiţi orice până pui gheara pe putere. Şi putem continua la infinit cu lista de dezamăgiri pe cere ţi-o oferă poiliticianul român.

Dar cel mai aiurea este atunci când acesta ia decizii în locul tău, decizii care te afectează pe tine, fără a te consulta sau măcar a te atenţiona, ca vorba aia, să ştii şi tu. Uite, de exemplu când „îşi asumă” chestii. Îşi asumă reducerea deficitului bugetar sărăcindu-te pe tine şi îmbogăţindu-i pe alţii sau doar mimând reforme structurale, ca apoi să se hăhăie prin presă că Europa ie fuarte mulţumită de cum merge dezastrul la noi. Îşi asumă să închidă mine şi termocentrale deşi nu-mi amintesc să fi cerut vreun român asta. Îşi asumă să dea în scris că nu măreşte TVA-ul apoi se bălbâie că de ce l-a crescut. Îşi asumă targeturi tembele deşi nimeni nu a spus că nu mai poate exista fără atingerea lor, în fine cam orice e împotriva binelui celor care l-au ales ci spre binele altora, de unde normal că îţi pică ceva că altfel nu te-ai agita atâta ca sprayul pe terminate, că altfel ce ai fi căutat în politică dacă nu avantajele proprii şi de clan, că doar nu ai ajuns acolo pentru ai- servi pe cei care şi-au pus încrederea în tine.

Acum hai să aud iar lăutăria aia cu de ce e absenteism la vot. Ca să votezi pe cine? Pe cine nu te va reprezenta vreodată?