„A fost nevoie să moară oameni”, ca să vă daţi seama că trotinetele sunt un pericol?

Ca de obicei, „a fost nevoie să moară oameni” ca autorităţile să se mai trezească din somnul confortabil şi plătit bine spre superb din bani publici ca să realizeze că nu e bine. Citatul cu trebuitul şi muritul aparţine, dacă mai ţineţi bine minte, fostului primar şi fostului preşedinte al României Klaus Iohannis şi a fost rostit în 2015, după demiterea destul de ilogică dar nu mai contează asta, a premierului Victor Ponta, pe motivul incendiului din clubul „Colectiv”. Ei bine, aceeaşi chestie cu muritul pare a fi parcă singurul impuls pentru ca să se realizeze la nivel oficial că nu ar fi murit nimeni dacă ele, autorităţile, ar fi luat măsuri, ar fi supravegheat, acţionat, mişcat ceva. Că altfel, sănătate şi salutare, totul era perfect, pozele de curte şi filmările din dronă erau numai bune de expoziţii în „locaţii” specifice, realizările epocii ce cu îndreptăţită mândrie locală o numim curgeau în serie şi în paralel, iar Sibiul era, ca de obicei, cel mai nambăroan oraş din partea asta de Galaxie.

Nu e prima oară când mor oameni pentru că nu se iau măsuri. Hai să ne amintim cu tristeţe şi oroare despre femeia ucisă de ornamentul-leu de la Blocul Prima Ardeleană. Bun, nu a fost niciun vinovat, nicio demisie de onoare pentru că, na, onoarea e ceva din vremuri medievale şi de pe când pământul era plat, toată lumea s-a descurcat la modul superb şi nu sunt sigur dacă au fost procese de conştiinţă sau erau probabil despre cum să scapi de tribunal. Şi acum sunt foarte atent când trec, de exemplu, pe Şaguna la casa aceea cu mutre şi alte ornamente pe faţadă (le spune cumva în termeni de specialitatea arhietctură dar nu îmi vine acum să caut) că se vede şi fără a avea master în amenajări exterioare ca acolo e cam loterie să treci, că la starea din teren, nu ştii când şi cât şi în capul cui poate pica.

Acum avem problema trotinetelor, descoperită şi explodată şi ea tot aşa, după ce a fost nevoie să moară oameni. Luări de poziţie în lumea reală şi virtuală, declaraţii, campanii, articole consistente în presă, întrebări de tipul „ce ne facem fetelor?”, solicitări de legi sau solicitări de modificări de legi, interdicţii, per total un fel de redescoperirea apei calde în acces de panică din care mare parte a ei, a panicii este cam mult PR.

De ce nu s-a sesizat nimeni ÎNAINTE ca trotinetele să invadeze trotuarele şi carosabilul, înainte ca să se facă raliuri prin parcuri, înainte ca ele să ajungă pe mâna unora (mai ales minori) paraleli cu regulile circulaţiei şi chiar cu bunul simţ? De ce nu s-a sesizat nimeni când lumea (şi noi presa, câtă a făcut asta, că toţi te luau în râs că uite bă, au acum treabă şi cu trotinetele) a tot tras semnale de alarmă cu privire la flagelul trotinetismului? Păi nu murise nimeni, deci nu era interesant, era super. Trotineta era un fel de zeu al Erei Verzi, era pe sustenabilitate, se luau hălci din trotuare (totdeauna din trotuare) ca să se facă „parcări” de trotinete „verzi”, de Ziua Mobilităţii intrai gratis la muzeu dacă veneai cu trotineta, nimeni sau prea puţini vedeau şi taxau aventurile în trafic ale trotinetiştilor electrici. Dar, vorba lui Iohannis, a fost nevoie să moară oameni ca să se realizeze că de fapt trotineteala a fost lăsată să se dezvolte haotic şi în sălbăticie, iar acum culegeţi doar roadele.

Se întreabă „opinia publică” despre legi cu privire la mersul pe trotinetă. Păi legi şi reglementări sunt. Berechet. De la naţional la local. Mai trebuie lucrat la vârsta trotinetiştilor în sensul că până la 16 ani să te dai în curte, nu te plimbi singur sau în haită pe unde vrea muşchiul tău; la amenzile care ar putea fi minimum triplate că şi aşa se boceşte oficial că nu sunt bani la guvern; la locuri care să fie interzise complet trotinetelor de orcice categorie (pietonale, parcuri, muzee în aer liber) dacă nu există piste dedicate pentru aşa ceva; limitarea vitezei trotinetelor în general, că aşa nu mai ai risc de accidente, că, la fel ca în cazul maşinilor, nu te accidentezi grav dacă nu ai viteză exagerat de mare.

„A fost nevoie să moară oameni”, ca să vă daţi seama că trotinetele sunt un pericol în felul în care sunt folosite acum în trafic şi în care sunt tolerate acum? Destul de urât lucru. Puteaţi să faceţi ceva înainte de a muri oameni. Dar asta e la noi, dacă nu moare cineva, problema este inexistentă. Oricum, tuturor opiniilor pe această temă care sunt acum în spaţiul public, un călduros şi energic „mneaţa!” şi un motivaţional bun venit în lumea reală de dincolo de birou.