E de ajuns ca un nătărău să arunce o piatră într-o baltă că se și reped zece după ea, gata gata să-și rupă gâtul. Vestea că într-o benzinărie din Beiuș prețul carburanților a ajuns la 11 lei/litru i-a scos, miercuri seara, pe români din casă. Ah, nu vă gândiți că au pus mâna pe furci și topoare dând viață vreunei răzmerițe; au luat-o la goană spre benzinării să mai prindă carburanți la prețul de 8 lei, plus minus câțiva bănuți. Ceea ce a declanșat o postare tâmpită spune multe despre fragilitatea rațiunii românului și despre ușurința cu care a ajuns să se isterizeze. Marile orașe s-au transformat în coloane de mașini care au blocat bulevarde, străzi și străduțe. Sibiul a oferit la rându-i imagini apocaliptice cu arterele principale blocate de mașinile aflate în coloană. Cozile s-au întins pe sute de metri, iar circulația prin oraș a devenit un coșmar. De ce? De teamă că a doua zi benzina va depăși un alt prag psihologic, cel de 10 lei. Am supraviețuit și am constatat că nu s-a întâmplat asta a doua zi, dar nu te poți pune cu panica omului. O panică pe care o poți înțelege într-o oarecare măsură, dat fiind avântul prețurilor din ultima vreme. Totuși, dacă e să analizăm evoluția tarifelor, ne dăm seama că un salt amețitor de la 8 la 10 lei nu se poate produce peste noapte. Să presupunem însă, că am fi putut face o economie de – să zicem- 20 de lei la un plin. Cât ar fi costat carburantul consumat în cele două ore de așteptat la coadă, bașca târâișul prin oraș? Ca să nu mai vorbim de nervi și timp pierdut. Nu cumva ce câștigam pe mere dădeam pe pere? Am văzut la știri oameni care s-au năpustit asupra benzinăriilor înarmați cu canistre, inclusiv cu pungi de plastic. Canistrele ne amintesc de vremurile de dinainte de 1989, dar pungile ne trimit cu gândul la unități medicale în care se poartă cămăși fără năsturași la guler. În pandemie au fost devalizate magazine, s-au cumpărat drojdie, spirt, făină, clor și ulei, ca înainte de prăpăd. Degeaba. Acum vreo săptămână românii au dat iama în farmacii să înfulece toate rezervele de iodură de potasiu. Tot degeaba. Vestea că euro se va scumpi i-a făcut pe mulți să bată cărare până la casele de schimb valutar, să mai apuce câteva bancnote. Avantaj pentru comercianții de valută, în fond trebuie să trăiască și ei. Miercuri, când niște tâmpiți au aruncat o piatră în baltă, o jumătate de țară a zbughit-o spre benzinării. Toate astea ne arată cât suntem de vulnerabili în fața manipulării. Doi ani de pandemie și două săptămâni de război au reușit să producă mutații comportamentale la nivelul maselor, oamenii reacționând așa cum nu își închipuiau vreodată că ar face-o. Ai sentimentul că suntem cobai într-o înșiruire de experimente sociale, că orice prostovan cu gura mare ne poate determina să plecăm pe fentă. Firește, scumpirile din ultima perioadă au remodelat comportamentul consumatorului, dar de la precauție până la disperare și isterie e -totuși- ceva drum de parcurs.