De la negustorii sași la economia AI, Sibiul are civilizația afacerilor în ADN. Dar știm să transformăm moștenirea europeană în competitivitate?

Sibiul nu pornește de la zero în construcția unei culturi economice europene. Are în propria istorie tradiția comerțului, a regulilor comunitare, a multiculturalității și a prosperității construite prin încredere. Dar cât din această moștenire se mai regăsește astăzi în comportamentul companiilor, în relația dintre administrație și cetățeni sau în responsabilitatea investitorilor față de comunitate? De la istoria economică a Transilvaniei la cultura organizațională și provocările inteligenței artificiale, dezbaterea „Codul Bunelor Afaceri”, organizată de Be Remarkable la Sibiu, a adus în discuție o întrebare esențială: poate reputația unui oraș să devină un avantaj competitiv real, dincolo de imagine și de performanțele economice declarate?

Sibiul nu trebuie să învețe regulile businessului european, le are deja în ADN,  trebuie să demonstreze că nu le-a uitat. Un avantaj este faptul că Sibiul a fost un laborator preeuropean al comerțului și al civilizației economice.

Înainte ca România să vorbească despre integrarea în piața europeană, despre competitivitate și despre atragerea capitalului occidental, Sibiul avea deja câteva secole de experiență în practicarea regulilor economiei europene. Comerțul, organizarea comunitară, normele juridice și relațiile dintre diferitele comunități culturale au contribuit la formarea unui oraș conectat la spațiul economic central-european.

Această perspectivă istorică a fost unul dintre punctele de plecare ale dezbaterii „Codul Bunelor Afaceri”, organizată la Odissea Sibiu, de Be Remarkable, eveniment conceput și moderat de Delia Pușcă. Discuția a reunit reprezentanți ai administrației publice, mediului academic, societății civile și companiilor, în jurul relației dintre conduita profesională, încredere, reputație și performanță economică.

Emil Hurezeanu, fost ministru al Afacerilor Externe, fost ambasador al României în Germania și Austria și Ambasador de Onoare al Sibiului, a propus o lectură istorică a reputației economice a orașului. Sibiul, a explicat acesta, nu este doar un oraș cu patrimoniu arhitectural și tradiție culturală, ci unul dintre spațiile în care s-au întâlnit și au funcționat, de-a lungul secolelor, diferite modele de organizare economică și socială.

„Sibiul este un oraș de la confluența multor culturi, confesiuni”, a subliniat Hurezeanu, amintind legăturile comerciale, culturale și istorice care au definit dezvoltarea comunității.

Un argument central al fostului diplomat a fost legătura Sibiului medieval cu tradițiile juridice și comerciale ale orașelor germane Magdeburg și Nürnberg. Aceste influențe au contribuit la configurarea unor reguli de comerț și a unor coduri etice care priveau nu doar acumularea prosperității individuale, ci și dezvoltarea familiei și a comunității.

Prin urmare, ceea ce astăzi numim etichetă în business, conduită profesională sau responsabilitate față de partenerii economici nu reprezintă concepte complet noi pentru Sibiu. Ele pot fi regăsite, sub alte forme, în tradiția istorică a orașului.

Hurezeanu a asociat această moștenire cu influența comunității săsești, cu tradiția protestantă și cu integrarea timpurie a Sibiului în circuitele economice europene. În același timp, a atras atenția asupra pierderii unei părți importante a comunității germane prin emigrare, dar și asupra capacității orașului de a conserva și reinterpreta această moștenire prin contribuția celorlalte comunități.

Din această perspectivă, multiculturalitatea nu reprezintă doar o caracteristică identitară, ci și un capital de relaționare, relevant inclusiv pentru economie.

Delia Pușcă

Fără complexe de inferioritate în relația cu Europa

Experiența diplomatică a lui Emil Hurezeanu a adus în dezbatere și o altă dimensiune: felul în care România și, în particular, Transilvania sunt percepute de partenerii economici occidentali.

Fostul ambasador a respins ideea că relația cu Germania sau Austria ar trebui construită pornind de la un sentiment de inferioritate. Dimpotrivă, legăturile istorice, culturale și economice oferă argumente pentru un parteneriat bazat pe respect reciproc.

„N-am avut deloc surprize ca ambasador și n-am avut complexe de inferioritate nici în Germania și poate mai puțin la Viena, având în vedere că Sibiul a făcut parte din universul vienez mai mult decât a făcut parte din România Mare”, a afirmat Hurezeanu.

În opinia sa, România dispune de un fond european autentic, iar relațiile economice dezvoltate după aderarea la Uniunea Europeană au consolidat legături care existau deja, sub alte forme, de secole.

Capitalul german și austriac investit în România, comunitățile românești din străinătate și interesele economice comune reprezintă componente ale acestei apropieri.

Într-o economie în care companiile românești încearcă să urce în lanțurile valorice europene, încrederea în propriile competențe și capacitatea de a negocia de pe poziții de parteneriat devin condiții ale competitivității.

„Criza, dacă există, este a noastră, a tuturor europenilor, nu a noastră în raport cu Europa sau a europenilor în raport cu noi”, a punctat Emil Hurezeanu.

Astrid Fodor: dezvoltarea Sibiului trebuie să păstreze identitatea orașului

Dacă Emil Hurezeanu a explicat fundamentele istorice ale reputației Sibiului, primarul Astrid Fodor a abordat modul în care această identitate trebuie transpusă în strategia contemporană de dezvoltare.

Edilul a făcut distincția între viziunea politică și strategia administrativă. Prima poate aparține celor care candidează și propun o direcție de dezvoltare, însă strategia trebuie elaborată de specialiști, pornind de la nevoile reale ale cetățenilor.

Pentru primar, relația dintre administrație și comunitate reprezintă, astfel, o componentă esențială a unei conduite instituționale responsabile. Strategia nu trebuie să reflecte doar ambițiile administrației, ci și așteptările celor care trăiesc în oraș.

În același timp, Astrid Fodor a pledat pentru păstrarea profilului istoric, cultural și turistic al Sibiului, considerând că dezvoltarea accelerată nu trebuie să conducă la abandonarea identității locale.

„Reputația Sibiului s-a construit foarte mult pe cultură. Și atunci acest trend trebuie păstrat. Prin cultură mă refer și la educație, la universitate, la tot ce înseamnă cultură (…). Să-și păstreze această identitate, pentru că ar fi păcat să alergăm așa după tot ce este în trend”, a avertizat Astrid Fodor.

Primarul a introdus și argumentul performanței economice, invocând date atribuite Camerei de Comerț și Industrie a României, potrivit cărora rata profitului înregistrată la nivelul județului Sibiu depășește 20%, comparativ cu o medie națională sub 9%.

Sorin Radu: universitatea nu poate fi doar furnizorul de angajați al companiilor

Relația dintre dezvoltarea economică și responsabilitatea față de comunitate a fost aprofundată de Sorin Radu, rectorul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Intervenția sa a introdus una dintre cele mai importante tensiuni ale dezbaterii: așteptările mediului de afaceri față de universități și limitele în care instituțiile academice pot răspunde unor solicitări foarte diferite.

Companiile au nevoie de angajați calificați, însă cerințele lor nu sunt întotdeauna convergente. Unele caută specialiști pentru activități industriale concrete, altele urmăresc competențe avansate de cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică.

În același timp, universitățile trebuie să participe la competiția academică internațională, să dezvolte cercetarea, să realizeze transfer tehnologic și să contribuie la dezbaterea publică.

Sorin Radu a contestat ideea că universitatea ar trebui să-și adapteze permanent misiunea exclusiv în funcție de comenzile imediate ale angajatorilor.

Instituția academică trebuie să pregătească resursa umană, dar și să formeze capacitatea de gândire, cercetare și inovare de care economia va avea nevoie în viitor.

Rectorul a propus conceptul de co-working drept principiu al relației dintre universitate și mediul de afaceri, insistând asupra responsabilității comune.

Argumentul său a devenit mai tranșant atunci când a abordat comportamentul investitorilor care își construiesc operațiunile într-o comunitate, beneficiază de resursa umană locală, iar ulterior își relochează producția către piețe cu costuri salariale mai reduse.

Într-un asemenea model, beneficiile economice imediate pot fi importante, însă responsabilitatea companiei față de comunitate riscă să se încheie odată cu relocarea activității.

Pentru rector, colaborarea dintre mediul academic și companii nu poate funcționa sustenabil fără reciprocitate și fără asumarea unor obiective pe termen lung.

Este o observație relevantă pentru Sibiul industrial, unde competitivitatea companiilor depinde nu doar de disponibilitatea forței de muncă, ci și de capacitatea de a genera competențe, cercetare și valoare adăugată.

„Într-o economie europeană aflată în transformare, universitatea nu poate fi tratată exclusiv ca o anexă a departamentelor de recrutare. Iar companiile nu pot transfera integral responsabilitatea formării capitalului uman către sistemul educațional”, subliniază Sorin Radu, rectorul Universității „Lucian Blaga” Sibiu.

Ana Bugneriu: între responsabilitate socială autentică și cosmetizarea reputației

O altă dimensiune a etichetei în business a fost adusă în discuție de Ana Bugneriu, director executiv al Fundației Comunitare Sibiu: autenticitatea implicării companiilor în proiectele comunitare.

În dialogul cu Delia Pușcă, aceasta a abordat diferența dintre responsabilitatea socială practicată din convingere și proiectele utilizate în principal pentru consolidarea imaginii corporative.

Ana Bugneriu a recunoscut că dezvoltarea culturii de corporate social responsibility (CSR) a produs și comportamente discutabile, inclusiv situații în care companiile investesc disproporționat în promovarea unor inițiative sociale sau de mediu.

Exemplul invocat a fost greenwashing-ul, practica prin care organizațiile încearcă să proiecteze o imagine favorabilă în domeniul protecției mediului, fără ca aceasta să fie întotdeauna susținută de acțiuni proporționale.

Totuși, reprezentanta Fundației Comunitare Sibiu a nuanțat discuția, explicând că nu consideră asemenea comportamente definitorii pentru mediul de afaceri local.

În experiența organizației, atașamentul antreprenorilor și angajaților față de Sibiu contribuie la dezvoltarea unor proiecte comunitare cu impact real.

Chiar și atunci când implicarea unei companii începe prin imitarea comportamentului altor organizații, participarea la proiecte precum Maratonul Internațional Sibiu poate conduce, în timp, la înțelegerea nevoilor comunității și la asumarea unei responsabilități autentice.

„Poate că există un mimetism la început, dar cu siguranță că de foarte multe ori pornește din autenticitate sau se transformă până la urmă. Și cred că timpul demonstrează cel mai bine ce este adevărat și ce nu”, a explicat Ana Bugneriu.

Din această perspectivă, eticheta în business nu se reduce la politețe, protocol sau respectarea unor convenții profesionale. Ea presupune consecvență între valorile declarate și comportamentul real.

Doru Șupeală: reputația companiilor se construiește prin experiența angajaților

Dacă prima parte a dezbaterii a privit reputația orașului, responsabilitatea instituțiilor și relația dintre companii și comunitate, intervenția lui Doru Șupeală, fondator Hacking Work și PozitiVești, a mutat discuția în interiorul organizațiilor.

Mesajul său a fost că reputația unui angajator nu este determinată în primul rând de campaniile de comunicare, ci de experiențele concrete ale oamenilor care lucrează în companie.

Pentru a demonstra acest mecanism, Șupeală a propus publicului un exercițiu interactiv de evaluare spontană a reputației unor angajatori sibieni. Exercițiul a ilustrat faptul că percepția asupra unei companii se formează prin experiențe personale și prin informațiile transmise informal între angajați, foști angajați, candidați și membri ai comunității.

„Reputația se construiește din suma experiențelor pe care oamenii le trăiesc și le transmit mai departe”, a explicat Doru Șupeală.

Această reputație influențează capacitatea companiilor de a atrage angajați, dar și motivația, implicarea și performanța celor existenți.

În situația în care angajatorii continuă să reclame dificultăți în identificarea candidaților potriviți, cultura organizațională devine un avantaj competitiv.

Șupeală a extins însă analiza dincolo de managementul resurselor umane, către poziția economiei românești în lanțurile internaționale de producție.

O parte importantă a industriei locale funcționează ca bază de producție pentru companii multinaționale, fiind vulnerabilă la deciziile strategice și la evoluțiile economice din piețele externe.

În opinia sa, România trebuie să avanseze către activități cu valoare adăugată mai mare și să se apropie de centrele în care sunt luate deciziile economice. Pentru această transformare, investițiile financiare și tehnologice sunt necesare, dar insuficiente.

Capitalul uman mai înseamnă, dincolo de suma diplomelor, calificărilor și experiențelor profesionale, și capacitatea oamenilor de a colabora, de a construi relații, de a valorifica informații și, mai ales, de a avea încredere unii în ceilalți. „Rețeta stă în cultură. În cultura organizațională”, a afirmat Doru Șupeală.

Papervee: inteligența este artificială, responsabilitatea nu

Transformarea tehnologică a adus în discuție o provocare suplimentară pentru etica organizațională: utilizarea inteligenței artificiale în procesele de business.

István Domokos, cofondator Papervee, a avertizat că viteza cu care instrumentele AI sunt adoptate de companii depășește, în numeroase situații, capacitatea organizațiilor de a controla utilizarea acestora.

Pornind de la experiența dezvoltării unui modul AI integrat în platforma Papervee de management al resurselor umane, Domokos a explicat că implementarea AI nu echivalează cu introducerea unei simple funcționalități software.

Instrumentele AI pot analiza informații, formula recomandări și contribui la fundamentarea deciziilor, ceea ce ridică probleme de transparență, securitate și responsabilitate.

Unul dintre riscurile evidențiate a fost fenomenul Shadow AI, utilizarea instrumentelor de inteligență artificială de către angajați fără aprobarea sau chiar fără cunoașterea conducerii organizației.

În aceste condiții, informații comerciale sensibile, date ale clienților sau documente interne pot ajunge în sisteme asupra cărora compania nu are suficient control.

Domokos a subliniat necesitatea supravegherii umane a acestor procese, în contextul obligațiilor europene privind utilizarea inteligenței artificiale.

În egală măsură, companiile trebuie să documenteze instrumentele utilizate, să verifice rezultatele generate și să poată explica modul în care AI a contribuit la fundamentarea unei decizii.

În fond, dezvoltarea inteligenței artificiale readuce în centrul managementului o problemă veche: încrederea. Dacă tehnologia poate accelera procesele și poate furniza informații, responsabilitatea pentru deciziile care afectează oamenii, companiile și comunitățile rămâne una umană.

Un cod al bunelor afaceri, dincolo de protocol

Dezbaterea organizată de Be Remarkable a pus în relație trei dimensiuni ale reputației: imaginea orașului, reputația profesională și brandul de angajator. Conceptul evenimentului, construit de Delia Pușcă, a urmărit să arate că bunele maniere profesionale pot reprezenta un avantaj competitiv, nu doar o colecție de reguli de protocol.

Programul a inclus și intervențiile lui Bogdan Brînzaș, fondatorul primei agenții de branding din România, Andrei Bleoju, director Vânzări și Financiar OTB Creative, și Bogdan Grigore, fondator IAF România, facilitatorul experienței interactive Speed Branding.

La „Masa Bunelor Afaceri” au fost incluși Cristina Roșoiu, arhitect la Dwelling Study Department, Olimpia Apetrei, broker de credite Kiwi Finance, Nicoleta Dăncanet, HR Manager ODU, Doru Nicula, specialist în recrutare și employer branding la Retrasib, Dan Kelp, Operating Principal/Co-Founder Keller Williams, și István Domokos, cofondator Papervee.

Din dezbaterile inițiate pe scenă s-a degajat ideea unei provocări la care Sibiul trebuie să răspundă, respectiv să transforme regulile civilizației economice europene din moștenire istorică în practici contemporane de administrație, management și dezvoltare economică. Pentru că adevărata măsură a reputației unui oraș nu este doar ceea ce spune despre trecutul său, ci ceea ce reușesc să construiască, împreună, instituțiile, companiile și oamenii săi.

Articol publicat în ediția print din 29 octombrie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară