„Minunea” de la Hoghilag. Cum s-au transformat școlile și grădinițele de aici în locuri „ca afară”

Școlile și grădinițele din Hoghilag erau, până nu demult, ca multe alte unități de învățământ din mediul rural: clădiri vechi, dotări puține și șanse reduse pentru copii. Schimbarea a început odată cu renovarea completă a clădirilor. Sălile de clasă au fost refăcute, iar mobilierul vechi a lăsat locul unor dotări moderne, demne de secolul al XXI-lea.

Au apărut săli luminoase și funcționale, mobilier ergonomic, table interactive, calculatoare și Wi-Fi, sisteme inteligente de iluminat și climatizare, grupuri sanitare adaptate copiilor, spații de joacă și laboratoare. Rezultatele s-au văzut rapid: prezență mai bună la cursuri și mai multă încredere în rândul copiilor. Pentru niște localități mici, aceste schimbări concrete au transformat școlile și grădinițele în exemple de reușită – adevărata minune de la Hoghilag.

Hoghilag: renașterea

Hoghilag are acel iz aparte al satelor transilvănene, în care liniștea, tradițiile și frumusețea naturală se împletesc firesc. Cunoscută pentru „Valea Tuberozelor” și pentru peisajele sale blânde, comuna păstrează farmecul vechilor comunități săsești: gospodării ordonate, grădini parfumate și un ritm al vieții care amintește de vremuri mai tihnite.

Deși a traversat perioade de declin, odată cu plecarea unei părți importante ale comunității săsești, Hoghilag trăiește astăzi o renaștere vizibilă. Casele sunt restaurate, spațiile publice sunt îngrijite, iar tradițiile revin în prim-plan. Aici, trecutul este respectat, iar prezentul se construiește cu grijă, energie și responsabilitate. Localnicii își drămuiesc timpul cu o disciplină aproape ritualică și se dedică gospodăriei și comunității.

Înainte să intrăm în primărie, am întrebat câțiva trecători ce cred despre primar. Replicile nesofisticate ne-au descris imaginea unui om bun, cu pregătire silvică, profund atașat de natură și preocupat de comunitate. Scările vechi de stejar ne-au purtat în incinta primăriei restaurate – un spațiu care ne-a dat impresia că pășim într-o bibliotecă, nu într-o instituție publică.

În secretariat, un brad împodobit cu bun-gust străjuia biroul primarului Nicolae Lazăr. Cu ceva sfială, intrăm în borou. ”Îndrăzniți… îndrăzniți… și Bun venit în Hoghilag! Nu avem șef de cabinet, nici secretară, așa că eu mă ocup de primirea vizitatorilor”, ne spune primarul și continuă în ton glumeț: ”Să înțeleg că ați venit în colind cu întrebări? Doar că trebuie să dăm întâietate elevilor din Hoghilag, Prod și Valchid, care și-au anunțat prezența mai din timp”. După ce pleacă adevărații colindători, îi spunem primarului care sunt obiectivele reportajului nostru.

În pas alert spre investiția de 1,5 milioane de lei

Nicolae Lazăr ne conduce spre grădinița comunei. ”Vă aflați în fața uneia dintre cele mai moderne unități de învățământ preșcolar din mediul rural. Clădirea, veche de peste 130 de ani, a fost complet transformată printr-o investiție amplă finalizată prin Programul Național de Dezvoltare Locală. Cu cei aproximativ 1,5 milioane de lei, ne-am permis să reabilităm integral imobilul, să consolidăm structura istorică și să modernizăm toate instalațiile, astfel încât spațiul să respecte standardele actuale de siguranță și confort.

Așa cum vedeți, interiorul a fost recompartimentat ca să creăm săli de clasă luminoase și funcționale. Grupurile sanitare sunt moderne și adaptate copiilor, iar sistemele de încălzire, iluminat și ventilație au fost complet înlocuite. Investiția a inclus mobilier nou, materiale didactice moderne și spații de joacă sigure. Astfel, vechea clădire săsească s-a transformat într-un spațiu educațional comparabil cu cele din mediul urban.

Prin această modernizare, am reușit să le oferim copiilor condiții excelente pentru educația timpurie și să contribuim la atractivitatea localității pentru familiile tinere și la creșterea calității actului educațional. Cred că avem un exemplu de valorificare inteligentă a fondurilor publice, prin care patrimoniul local a fost salvat și transformat într-o investiție durabilă pentru viitorul comunității”.

ADRIAN POPESCU: Domnule primar, dacă tot ne tragem sufletul, care a fost cea mai mare provocare în urmă cu nouă ani, când ați ales să vă implicați în administrație: schimbarea mentalității colective sau imaginea comunei?

NICOLAE LAZĂR: Cea mai mare provocare a fost să-i fac pe oameni să creadă că pot fi parte activă în schimbarea comunității. Să creadă în satul lor, în viitorul lor, în faptul că Hoghilagul nu este un loc uitat de lume. Am găsit multă resemnare, multă oboseală sufletească. Oamenii se obișnuiseră să audă că <nu se mai poate>. Atunci am înțeles că rolul meu nu-i doar să administrez, ci să redau demnitatea unei comunități. Iar cea mai mare provocare a fost să pun Hoghilagul pe harta vizibilității naționale.

Un sat bine administrat, cu un buget modest, poate deveni vizibil pe harta țării?

Vizibilitatea nu vine doar din bani, ci din felul în care oamenii se simt acasă în propria comunitate. Pentru mine, un sat bine administrat este acela în care primarul nu este o ușă închisă, ci un om care ascultă. Unde tradițiile nu sunt privite ca poveri ale trecutului, ci ca rădăcini puternice. De-a lungul anilor, am înțeles că administrația adevărată nu se face doar cu documente, ci cu respect, răbdare și inimă.

O strategie managerială solidă începe cu o echipă unită. Angajații Primăriei au înțeles treptat cât de important este să lucrezi armonios în spiritul reformei administrației locale. Nu a fost ușor, dar le-am transmis mereu un mesaj simplu: lucrăm pentru oameni, nu pentru funcții. I-am încurajat să creadă în ce fac, să fie corecți, implicați și prezenți. Iar când vezi un cetățean plecând din primărie zâmbind, știi că munca ta are sens.

Pelerini pe patru roți spre Valchid

Primarul nu ne lasă prea mult timp de respiro și ne propune ca următoarele întrebări să le punem în Valchid. Satul are o istorie îndelungată și o identitate săsească bine conturată. Atestat documentar încă din 1317, Valchid (cunoscut odinioară sub numele Waldhütten) păstrează farmecul rural autentic: gospodării tradiționale, livezi, terenuri agricole și urmele culturii săsești care a modelat locul timp de secole.

Oprim în fața unui imobil impunător, restaurat impecabil. „Aici am decis să punem în funcțiune noua școală inteligentă, folosind structura vechii școli”, spune primarul. „A fost un proiect dificil, realizat din fonduri europene și locale, cu impact național, mai ales pentru că se adresează unei comunități vulnerabile, în care peste 80 la sută dintre locuitori se confruntă cu probleme sociale. Clădirea a fost transformată complet: mansardare, extinderea suprafeței la 656 mp, table interactive în fiecare clasă, laptopuri pentru elevi și profesori, sisteme inteligente de iluminat și climatizare, senzori de prezență și de calitate a aerului, supraveghere video, mobilier ergonomic.

Am arătat cum poate deveni o clădire istorică un spațiu educațional modern, adaptat învățării digitale și nevoilor reale ale copiilor. Iar comunitatea a simțit imediat schimbarea: copiii merg cu plăcere la școală, povestesc acasă despre tehnologie și cursuri… o adevărată revelație pentru părinți”.

De la școală ajungem la grădinița din sat, care a trecut printr-un amplu proces de reabilitare, modernizare și extindere. Investiția a urmărit creșterea participării copiilor la educația timpurie, în special în rândul celor cu risc de abandon școlar – o prioritate în comunitățile rurale vulnerabile, explică primarul. Finanțarea proiectului a inclus și consolidarea clădirii, modernizarea instalațiilor, extinderea spațiilor educaționale și dotarea completă cu mobilier și echipamente noi, astfel încât grădinița să ofere condiții moderne și sigure, conforme standardelor europene.

„Mă simt împlinit cu cele două proiecte. Ele demonstrează că se poate și merită să se facă investiții în educație și în zone rurale vulnerabile. Am mizat pe accesul egal la educație și pe crearea unor condiții similare celor din mediul urban. Rezultatul este o infrastructură educațională modernizată complet, care le oferă copiilor din Valchid șansa de a învăța în spații sigure, moderne și bine echipate, contribuind la reducerea abandonului școlar și la creșterea calității actului educațional”, arată Nicu Lazăr.

ADRIAN POPESCU: Cum creșteți încrederea familiilor în școală și dacă există un anumit tip de consiliere în acest sens?

NICOLAE LAZĂR: Școala nu este doar o clădire. Este șansa unui copil să viseze mai departe. Am investit în condiții mai bune, în tehnologie, dar luptăm zilnic cu problemele sociale. Suntem aproape de părinți, oferim sprijin, consiliere, ajutor concret. Niciun copil nu trebuie lăsat în urmă. Din păcate, aceste realități sunt ținute ascunse, pentru că „nu dau bine”. Dar nu le mai putem ascunde mult, pentru că astfel de comunități sunt tot mai numeroase.

Investiția în adulți este, de multe ori, o cauză pierdută. De aceea, pe termen lung, trebuie să investim în educarea și dezvoltarea profesională a copiilor. Am primit sprijin de la Inspectoratul Școlar Județean Sibiu pentru derularea programului after-school. E vital ca acești tineri să fie într-un mediu formativ și după orele de curs. Doar așa vor înțelege că-și pot schimba viața: prin educație și emancipare. În satul Prod, rata natalității a scăzut, școala a fost închisă, iar copiii au fost mutați la Hoghilag și Valchid. Eu cred că fiecare copil din țara asta are dreptul la o educație aleasă, la șansa de a opta pentru propriul drum în viață.

Chemat de urgență la Primărie

Dialogul nostru este întrerupt. Primarul Nicolae Lazăr este chemat de urgență la Primărie. ”Mâine avem recepția oficială a lucrărilor la cea mai modernă școală din România”, se scuză el.

Pe drumul de întoarcere, ne arată două terenuri care, spune el, vor deveni motorul economic al localității. Pe unul va funcționa o fermă care va folosi tehnologii moderne, iar pe parcela alăturată va fi ridicată o platformă de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare civilo-militară, mai ales că localitatea se află la 23 km de Mediaș, oraș cu tradiție aeronautică, legată în special de existența Școlii Tehnice de Aviație și a unităților militare aeronautice care au funcționat aici din anii ’30-’40 – un centru important pentru formarea mecanicilor și tehnicienilor de aviație ai României.

ADRIAN POPESCU: Chiar credeți într-o economie locală puternică?       

NICOLAE LAZĂR: Cred într-o economie cu chip uman. Cred în oamenii care muncesc pământul, care cresc flori, care fac gemuri, siropuri, produse locale și care sunt capabili să utilizeze și tehnologiile moderne. Visez la tineri care își deschid afaceri aici, la meșteșugari care își vând munca turiștilor, la un sat care trăiește din ce este. Cred în aceste deziderate, pentru că avem o experiență care ne arată că identitatea comunei a crescut puternic din idei simple puse în practică cu pragmatism.

Exemplul concludent îl oferă Sărbătoarea Tuberozelor. Mirosul lor, povestea lor, sunt sufletul acestui loc. Dintr-o tradiție veche de peste 80 de ani am reușit să creăm ceva care a unit oamenii, a atras turiști și a redat mândria locală. Când văd gospodari care își arată florile cu emoție, știu că Hoghilagul a renăscut și concomitent și identitatea lor.

Școala gestionată de Inteligența Artificială

Ajunși în fața unității școlare din Hoghilag, asistăm la o semi-inventariere. Școala reprezintă unul dintre cele mai ambițioase și moderne proiecte educaționale din mediul rural românesc, un exemplu rar de investiție care schimbă radical condițiile în care învață copiii unei comunități mici.

Construită cu fonduri europene și cu sprijinul autorităților locale, clădirea impresionează prin arhitectura luminoasă, spațiile generoase și tehnologia integrată în fiecare sală de clasă. Tablele interactive, conexiunea Wi-Fi stabilă, sistemele inteligente de iluminat și climatizare, precum și laboratoarele moderne, transformă școala într-un spațiu în care elevii pot învăța în condiții similare celor din marile orașe.

Activitatea de administrare, monitorizarea elevilor care nu sunt în baza de date, evidența duratei cursurilor, accesul în unitatea școlară pe baza scanării unui card, verificarea automată a calității aerului, a nivelului de căldură și a luminozității din sălile de curs, sunt doar o parte dintre activitățile gestionate de Administratorul AI. Proiectul are o importanță aparte, deoarece mulți copii provin din comunități vulnerabile, iar accesul la educație de calitate poate schimba semnificativ parcursul lor în viață.

Deși lucrările sunt aproape finalizate, mai este nevoie de o parte din finanțare pentru a duce proiectul la bun sfârșit, iar comunitatea s-a mobilizat ca să sprijine acest efort. Dacă mai adăugăm și baza sportivă cu vestiare, avem imaginea reală a unui miracol rural care oferă condiții educaționale demne de secolul al XXI-lea. „Acest ansamblu, aceste facilități transformă școala din Hoghilag într-un loc în care copiii nu doar învață, ci se dezvoltă armonios. Ei au acces la condiții pe care multe școli din orașe încă nu le oferă”, spune Nicolae Lazăr.

ADRIAN POPESCU: Mai am două curiozități: dacă ați fi un cetățean nemulțumit, ce v‑ați reproșa și dacă ați fost contestat?

NICOLAE LAZĂR: Am petrecut atâtea ore împreună și încă mai aveți întrebări! În postura cetățeanului, mi‑aș reproșa că uneori nu am putut face mai mult sau mai repede. Că poate n‑am explicat suficient de clar ce urmează. Sunt om și greșesc, dar nu am greșit niciodată cu intenție. Tot ce am făcut a fost cu gândul la binele comunității.

De contestat… da, am fost, și nu mi‑a fost ușor. Dar am învățat că atunci când produci schimbări reale, nu toți vor fi mulțumiți. Timpul însă așază lucrurile. Astăzi, multe dintre proiectele contestate sunt privite cu alți ochi.

Ne luăm rămas‑bun și îi dorim un an liniștit, nu înainte de a‑l felicita pentru trofeul „Tu ești România”, primit recent pentru tot ce a ctitorit în comună. Surâde, ne privește senin și adaugă: „Îmi doresc liniște în sufletele oamenilor, copii care merg cu drag la școală, tineri care se întorc acasă și un Hoghilag rostit cu mândrie. Îmi doresc ca peste ani să pot spune că am lăsat satul mai bun, mai prosper decât l‑am găsit. Să ne ajute Dumnezeu să trecem toate cu sănătate”.