Mare deranj pentru unii cu exerciţiul acesta (sau acela? S-o fi terminat?) de mobilizare a rezerviştilor. Deşi, părerea mea e că ar trebui exerciţii de mobilizare şi chiar mobilizări, dacă se consideră că este cazul, cu toată lumea apt-combatantă, indiferent de vârstă sau de pregătire militară ori lipsa ei. Aşa, acum, ai chemat doar rezerviştii. Care oricum au prins armata aceea de un an, dacă nu şi cea „pe stil vechi”, de un an şi patru luni, care oricum au mâncat armată pe pâine şi care, în ciuda vârstei, inerentelor boli sau defecţiuni fizice tot ale vârstei, ştiu cum e să ai o armă în mână, ştiu să-şi spele ciorapii singuri, să-şi facă patul, să salute corect nu cu gâtul strâmb, ce e aia un „drepţi”, un pas de defilatere din ala vechi să moară râma la cinci metri, un culcat şi un târâş, să fumeze palmat, să desfunde un WC şi cât de bună e mâncarea aia „la cazan”, mai ales când eşti rupt de foame.
În general, activitatea asta de „hai din nou în armată” a fost tratată cu veselie, dacă nu chiar cu o bucurie a revederii şi de reîntoarce a vremilor tinereţii. Pentru că, odată ce te-ai contaminat de virusul militar, acesta nu mai iese din tine, oricât ai încerca. Once a soldier, always a soldier, vorba aia. Probabil par şocante pentru generaţia lui „totul mi se cuvine” aceste trăiri, care sunt de fapt o rupere de confortul îmbuibat de acasă şi de obiceiurile casnice care au mai subţiat şi din aspectul fizic şi din pornirile războinice ale adultului fost soldat, acum mobilizat doar pentru câteva ore.
Aş înţelege orice atitudine ostil fricoasă din partea celor care nu au pupat din viaţa de soldat (deşi se dau mari viteji şi mari războinici prin online), pentru că, na, una e să faci război pe calculator şi alta e să faci pe bune. Dar sunt uimit de atitudinile unora care nu se încadrează în vârsta lui „nouă ne plac bananele”, ci sunt cu ceva vechime în muncă şi viaţă.
Citesc astfel, pe reţele apoi preluat în presă din motive de normă de ştiri şi foame de clickuri, că cineva (e dat cu numele, eu nu am chef să-l dau aici, oricum mi-e perfect necunoscut) a emis un fel de listă a plângerii cu privire la mobilizarea asta.
Că de ce nu ţi se spune exact unde au loc toate evenimentele astea ale mini-concentrării. Că nu spune ce să iei cu tine de acasă. Că nu spune dacă să iei papa şi apa ca să nu mori de foame & sete cele câteva ore de joaca de-a soldatul. Că de ce nu dă UM numerele de telefon ca să îi cauţi tu şi să-i întrebi chestii? Şi că ordinul de mobilizare să fie trimis mai devreme de 48 de ore, că nu de alta, „unii lucrează, au afaceri, deplasări, copii, probleme medicale sau locuiesc în alte orașe”.
Păi e simplu (o spun pentru cei care au aceleaşi idei, că or mai fi). Dacă e exerciţiu militar, e MILITAR, nu e paranghelia de 20 de ani de la absolvirea liceului şi nici team buildingul companiei vietzi. Nu trebuie să fii locotenent-colonel cu experienţa teatrelor de operaţiuni ca să observi că (virgulă) cam tot ce a cerut colegul se încadrează ca în manual la divulgarea de secrete militare şi care ţin de siguranţa naţională. Iar ce nu e asta e doar o simplă boceală amuzantă. Adică cum „ce să iei de acasă” pentru alea câteva ore? Păi ia ursuleţul de pluş, tricoul cu Linkin Park sau Che Guevara, compleul ala de alergat sau dat cu bicicleta, ceva ciungă să nu pută gura dipă ciolanul cu fasole, şi neapărat trotineta, în caz de deplasare rapidă.
Păi măi luptătorilor cu sabia tastaturii, când e mobilizare la nevoie şi cheamă rezerviştii, situaţia e aşa de groasă încât te mobilizează instant, nu se mai uită cineva la tine că, vai pierzi un contract interesant, soţia este la pus unghii cu gel, copilului i s-a terminat rezerva de chipsuri şi a rămas blocat la şcoală că nu l-ai adus cu maşina. Ai copii? Îi săruţi frumos şi pleci liniştit că aperi ţara de duşmani. Ai de făcut deplasări? Păi te deplasezi la unitate, ca să-ţi dea arma-raniţa, uniforma şi cazarmanentul. A, eşti apt militar (chiar în rezervă) şi vai, eşti în alt oraş? Păi trebuia să raportezi la CMJ că pleci sau că ai venit din respectivul oraş. Cât despre probleme de sănătate, e comisie medicală care îţi dă bunul de tipar ca apt sau te respinge ca inapt şi aşa mai fentezi o dată armata.
Exerciţii din acestea de mobilizare au mai fost şi în anii trecuţi, dar au fost tratate cu mai puţină isterie (nu cu isterie deloc, doar cu mai puţină). Acum e de înţeles că, în contextul vecinătăţii cu războiul din Ucraina, sensibilităţile să fie mai mari, răspânditorii de panică să spargă norme, iar remarcile acide despre cine ar trebui să meargă la război să fie la ordinea zilei, ca şi amuzamentele despre ce şefi supremi ai armatei avem. Dar un exerciţiu de mobilizare este bun. Te învaţă cum e să fii viteaz dincolo de tastatură. Şi că a lupta nu se referă la a face pe istericul în postări şi comentarii.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Slabi comentatori…