Omul se cunoaşte nu doar după fapte, ci şi după gunoaie…

Înţelepciunea populară a românilor, ori rămaşi aici de când, conform teoriilor lui Darwin, peştii s-au plictisit de apă şi au migrat pe uscat, ori „vinituri” de la sud de Dunăre, a născut un proverb. Sintetizat din Evanghelie, „Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune” (Matei 7:17-18). sună cam aşa: „Pomul se cunoaşte după roade iar omul după fapte”.

Nu vă speriaţi, nu facem aici nici „îndoctrinări religioase” în loc de educaţie sexuală, doar spun că din înţelepciunea populară sau nu, chestia asta este cât de poate de reală. Din nou nu vă speriaţi, nu vorbim aici despre foarte la modă oamenii de succes, despre reuşite şi cum s-a ajuns la ele, despre bune practici sau „how to” ori despre elogiul muncii în general. Ci analizăm un lucru mai mult decât banal şi cât se poate de slab cotat: modul de a arunca gunoiul. Cu accent pe modul de a arunca gunoiul al sibianului, vechi sau nou, dar mai ales cel de la bloc. Pentru co dacă te uiţi bine, omul se cunoaşte şi după felul în care aruncă la gunoi.

Dacă la case e oarecum ordine pentru că şi ştie clar cine ce şi cum a aruncat, iar dacă a pus de-aiurea deşeurile în lăzile de gunoi colorate, mai stă o tură că nu i se ridică, în schimb la zonele de blocuri sau pe domeniul public, e, în linii mari, reprezentarea în teren a expresiei „ca la nebuni”.

OK, ar exista şi motive să le zicem sociale ale acestei sfidări pe linie de deşeuri casnice: faptul că, arunci bine ori prost, tarifele la gunoi oricum cresc. Sau că recipienţii sunt concepuţi prost faţă de necesităţi. Deci la ce să-ţi mai dai silinţa, dacă oricum e degeaba şi nu se merită? Numai că, în covârşitoarea majoritate a cazurilor, nu e vorba de un „protest” via gunoaie aruncate. Ci doar nepăsare, sfidare, rupere în 14 sau mai mult, sau ca să nu o mai lungim, cocălăreală, ghiolbăneală.

Faceţi o plimbare (oricum nu o veţi face, dar zic şi eu aşa) printre blocuri, gri sau de altă nuanţă. Vedeţi cum e situaţia pe platformele de colectare sau cum le zice oficial. Remarcaţi că expresia „ca la porci” este cu mult depăşită. De ce? Uite de ce.

Îşi face unul vilă în apartament, rupe pereţi, smulge uşi, sparge tot. Unde aruncă resturile? De regulă, are posibilitatea de a închiria un container sau de a merge la o platformă specială pentru ca să „găzduiască” aşa ceva. Dar posibilitatea asta costă. Nu mult dar ştiţi că cei mai atenţi la bani sunt cei care au mai mulţi. Aşa că mai bine e la botul calului, că merge şi aşa. Iei uşa de la balcon şi pe cea de la debara, aia veche de pe când eram suverani şi nu slugile Europei, strângi icoanele lui bunica, cratiţele şi oalele monument istoric, sacii cu moloz şi îi depui la platformă, de nu mai poţi arunca un borcan sau o ofertă de supermarket unde trebuie. Sau schimbi mobila că, na, schimbi şi tu mobila. Evident că o depui, tot la modul popular „claie peste grămadă”, de arată acolo la gunoi ca într-o pictură de Dali ori o „instalaţie” de artă modernă. Nu mai pomenesc de: damigene, recipienţi cu ulei ars, anvelope de beanveu sau altă auto-fiţă, jucării pentru copii mici (că ei au ajuns mari şi nu mai sunt valabile), saltele, ambalaje mari (aste-as via magazinele din zonă, că sunt şi ele şmechere) sau pur şi simplu saci menajeri scoşi din portbagaj şi lăsaţi care-cum, pentru că e prea departe să o duci până la containerul specific şi procum nu e la tine, ci la ăia, adică noi, restul. Uneori, în cazuri fericite, mai dau la gunoi cărţi, că nu-i aşa, sunt vechi iar super „job”-ul nu permite la dom-proprietar să aibă timp de „prostii”.

Ulltima oară am bifat, aşa, din mers (asta e, când mergi, vezi) o ladă frigorifică, un colţar, o uşă de baie, plus nişte „sertare” de canapea. Acum că e mai frig, prin lemnăria aruncată mai fac homeleşii ordine, că le trebuie lemne de foc, dar restul rămâne aşa cum e, ca o probă că Sibiul este foarte european de felul lui.

Ei bine, ce fel de oameni sunt cei care pun la gunoi aşa, la grămadă fără a le păsa de minima ordine sau chiar decenţă a colectorii, chiar şi selective fiind ea? OK, sunt nişte gospodari care ţin la casa lor. Şi nu le pasă absolut de loc de ce e dincolo de ea, că, vorba ardeleanului, „nu-i al nyeu”, plus că, la grămadă aşa cum e la bloc, nu se poate venea nici cine o comite.

Îţi dai şi seama ce fel de individ este, pentru că, nu-i aşa, omul se cunoaşte şi după ginoaie, nu doar după fapte. Plus că a arunca gunoiule ste, totuşi, o faptă.