Al doilea război mondial a început aşa: pe 31 august 1939, (deci duminica trecută s-au împlinit fix 86 de ani) nişte unii în uniforme poloneze au atacat un post de radio german (Gleiwitz) de la frontiera germano-polonă de atunci. Asta, după o campanie vehementă anti-poloneză în Germania lui Adolf. Fix a doua zi, pe 1 septembrie, Germania ataca Polonia, declanşând cel de-al doilea război mondial. Problema este că de fapt polonezii ăia care au atacat radioul erau tot nemţi. Adică era nevoie de un ceva ca să se pornească altceva. Exemplul ăsta l-am dat întâmplător, aş fi putut scrie despre diversiunea de la un Rezist sibian când au dispărut subit toţi fruntaşii mişcării, de la cel cu steagul care ştia să strige la cel cu căciulă de dac care îşi transformase copii în lozinci umblătoare, fiind înlocuite cu mutre noi, anonime şi mult mai agresive care provocau în mod repetat jandarmii, doar ca să iasă cu scandal ca să se urle că „agresiune asupra protestatarilor” fix în oraşul lui dom’ preşedintele meu. Asemănarea cu primul exemplu este că tot aşa, unii se dădeau ceea ce nu erau pentru ca cineva să profite din asta şi să ia măsurile fix pe care le dorea. Şi pot face un serial cât „Pistruiatul” doar cu exemple de „false flag operations” sau operaţiuni sub steag fals comise în România în ultima perioadă.
M-am gândit la toate astea când am citit ştirile şi am pierdut timp util în care mai bine nu făceam nimic că tot util era, privind cele două video-uri despre agresorii cei răi care. Alt timp l-am pierdut citind articole despre migranţii cei buni care. Toate acestea fix după ce Dan Tănasă a lansat pe facebook, apelul la boicotarea curierilor ne-români. Am şi scris despre asta, la momentul respectiv. Deci să recapitulăm acţiunea. Fix când sunt 1.000 de probleme care să te facă să te revolţi pe bune, apare Dan Tănasă, fix de la AUR, care postează aia cu „nu cumpăraţi”. Fix după aceea, un cineva SE FILMEAZA în vreme ce ar agresa un curier asiatic şi este prins („live”) de poliţie, spre gloria ştirismului dă Bucale şi de o anumită direcţie politică. Chestia pute de la kilometri, uitaţi-vă şi voi dacă vă poate convinge chestia asta, că am tot căutat ceva mai necenzurat şi tot aia îmi dă. Fiţi atenţi la vocea atacantului, la filmarea care zici că e făcută cu un Nokia din 2005, şi mai ales „scuze frate”-„pot să o sun pe mama?” Toată lumea a făcut legătura cu AUR şi Tănasă, deşi atacatorul nu a strigat lozinci simiono-georgiste, sau măcar „turul 2 înapoi”. Paardoxal, Dan Tănasă nu s-a desolidarizat de gestul violent ci a dat o replică din aceea la fix ca să fie tratată drept extremistă. Paradoxal partea a doua, nu am văzut vreo reacţie de de la AUR care să condamne gestul sau postările. Deci toate acestea sunt preludiul ideal pentru a se lua ceva măsuri şi campanii de reeducare a românilor celor răi şi rasisti faţă de cei migranţi.
Celălalt incident este chiar moartea pasiunii. Unul într-o cursă de avion de „dincolo” spre încoace, a fâcut urât. Evident că a făcut urât fix pe nişte teme „suveraniste” şi „conspiraţioniste”. I-a făcut pe pasageri „vaccinaţi”, a lansat „mesaje împotriva vaccinului anti-Covid”, a lgbt-iştilor, sau chiar a Marii Uniuni. Şi pentru că poate nu era clar mesajul, omul a dat cu slava. Nu a Ucrainei, ci a lui Şoşoacă şi Ceauşescu. Şi a României. Ce e interesant e că aici videoul nu avea sonor, deci scandalagiul putea să strige citate din Kant sau din Agenda Electricianului, că cine poate să zică că nu? A, dacă omul striga mesaje pe invers, probabul titlul ştirilor era „Un pasager revoltat a pus la punct un avion întreg de conspiraţionişti antivaccinişti şoşocari suveranişti”. Bun aici am impresia că cineva a uitat să postaze asta în 2021 şi a pus-o abia acum. Dar tot îmi miroase a bătaie lungă şi scopuri care scuză mijloacele, că încă vreo câteva şi ne alegem iar cu alte campanii de reeducare şi cenzurare.
Ce e ciudat dar nu de mirare este cum filmările astea apar întocmai şi la timp, exact când trebuie, ca să genereze ce trebuie. Fix ca atacurile acelea ciudate care pornesc războaie.
E conspiraţionism? Păi teoria conspiraţiei nu mai e teorie atunci când devine practică.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Ca de obicei: direct la tinta!