Aveam un coleg în armată. Băiat finuţ, citit, bănăţean, ştia fotbal şi cânta bine la chitară. Îi spuneam Biba din motivele pentru care poreclele de armată nu aveau niciun sens. Eram ciclul I, adică bibani. Ca să ne mai alinăm viaţa aia amărâtă a noastră, Biba şi-a adus chitara şi, cu acompaniamentul ei, cântam de-ale noastre, de la melodii populare porcoase la Celelalte Cuvinte sau cântece de la cenaclu. La un moment dat, „veteranii” (tot soldaţi ca noi dar de ciclul II) l-au lust pe Biba şi chitara lui ca să le cânte la ei în dormitor. Ambalat de la muzică, unul dintre ei i-a luat chitara şi i-a izbit-o de pereţi. Acum fapta era comisă iar relaţiile ierarhice stăpân-supus dintre veterani şi bibani se cam anulaseră. Erau vinovaţi, trebuiau să plătească chitara distrusă. Chestia tare a fost când unul dintre ăştia, vine să ne explice că de fapt şi noi trebuie să plătim jumătate din preţul chitarei, că „şi voi aţi ascultat muzică la ea”.
Nu vă înspăimântaţi nu o să fac editorialul cu amintiri cazone pitoreşti de la 1988 toamna. Doar că logica celor care au distrus chitara aia şi apoi au cerut bani pentru că au distrus-o, este fix logica celor din guvernul actual. Adică le dai ţara, ei o fac praf apoi vin şi-ţi iau (ăilalţi măcar cereau) bani ca să o „refacă” pentru că şi tu faci parte din ţară şi porţi vina de a trăi în România.
Păi cine a adus ţara în halul în care a ajuns? Noi? Nu noi. Voi. Noi doar v-am sponsorizat prin taxe, impozite, accize şi alte invenţii, toate aroganţele şi aruncările de bani în vânt. Aveţi costume şmechere din banii noştri. Maşini de serviciu şi plimbări moca tot din banii noştri. Idem diviziile de directori, adjuncţi de directori plus alţi funcţionari din supersistemnul birocratic pe care niciun guvern nu a avut chef să-l epureze pentru că statul era chiar ei, tot din banii noştri funcţionează.
Au reuşit să îndatoreze România. De la datorie externă zero în 1989, la la nivelul primului trimestru al anului, suntem datori peste 205 MILIARDE de euro. Bani daţi pe ce? Se vede ceva? S-a ridicat vreo fabrică, vreun spital, s-a îmbunătăţit ceva în viaţa cetăţeanului care va trebui să plătească feudalismele celor de la putere?
Trist de amuzant este şi că cei de acum aruncă pisica cheltuielilor abuzive pe… guvernările trecute. Păi ei erau guvernările trecute, culmea, nu suntem aşa scurţi de memorie. .
La cum se vede de aici, de la nivelul contribuabilului, nu e vorba de nicio încercare de redresare a României aici, ci doar de o sărăcire voită a populaţiei. Destule organizaţii care ştiu să umble cu banii, apoi patronatele, sindicatele, experţii individuali, au avertizat că nu aşa rezolvi problema. Au primit nişte răspunsuri din care mustea dispreţul şi dorinţa de a nu rezolva nimic şi a nu accepta alte idei bune care să schimbe ideile proaste puse în practică. Adevărul scumpirilor de până acum i-a scăpat chiar preşedintelui Nicuşor Dan care, întrebat cum e treaba cu creşterea TVA, a recunoscut că măsura a fost luată de dragul agenţiilor de rating: „planul acesta de măsuri trebuia să fie rapid, credibil pentru Comisia Europeană și, mai ales, pentru agenţiile de rating”. Adică guvernul s-au chinuit să scadă ratingul, iar acum Guvernul te jupoaie de dragul ratingului. Iar toate „măsurile” acestea sunt pentru a îmbogăţi statul în detrimentul cetăţeanului şi al mediului privat. Restul e doar propagandă şi noua limbă de lemn care se bălăngăne dar nu zice nimic de fapt.
Reforma reală, aia trâmbiţată a statului şi a LOR implicit? Poate altădată, acum ciocu mic şi marcaţi banul.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Bine scris
Bineinteles ca se vede ceva, infrastructura e mult peste ce era si acum 20 de ani, ce sa mai zic de 35 de ani. Nu la o marte parte din trenuri si cai ferate, dar la restul. Schema in Romania a fost ca o mare parte din banii imprumutati s-au dus in salarii, pentru ca apoi lumea sa consune/investeasca si astfel sa creasca economia. Ceea ce s-a si intamplat, dar la un moment dar pierzi controlul, la un moment dat, dupa ce a crescut, o lasi lubera sa se dezvolte singura, nu sa-i tot iei bani pe care da, ii arunci inapoi, dar unde vrei tu, ca stat tantalau, nu unde s-ar duce in mod natural, intr-o economie cu adevarat libera.