Să nu-i uităm nici pe băieții din culise

Dacă tot s-a vorbit despre lecția primită de partidele tradiționale la ultimele alegeri și despre necesitatea unei reformări a acestora, liberalii au decis să facă primul pas în acest sens. Președintele interimar al PNL a anunțat că vor fi create în structura de conducere a partidului câteva posturi ce urmează să fie ocupate de personalități cu credibilitate publică, oameni care nu trebuie să fi fost membri de partid. E o strategie de marketing politic prin care se urmăresc mai multe avantaje de imagine: inocularea ideii de primenire a primului eșalon, promovarea meritocrației, eliminarea ascensiunii pe criterii de prieteșug și vasalitate, deschiderea largă a porților către oameni onești, necontrolabili, care nu trebuie să dea socoteală stăpânului de partid. Toate bune și frumoase, teoretic demersul e cât se poate de corect și binevenit. Să nu uităm, însă, că vorbim despre un partid mare, cu o infrastructură înfiptă în glia județelor din întreaga țară.

Politicienii din teritoriu, care au dus lupte la baionetă cu adversarii din alte partide și, uneori, din propria formațiune, poartă niște cicatrici care nu-i lasă să fie atât de deschiși la un astfel de pas. Că e corect sau nu, e inutil să discutăm, politica funcționează după regulile ei, nu după teorii tipărite în manuale și discursuri motivaționale. Închipuiți-vă că un lider liberal din județul X, politician trecut prin tăvălugul luptelor din alegeri și nu numai este dojenit, tras de urechi de un nou venit în formațiune, de unul care e onest, dar novice în luptele de gherilă specifice acestei zone. Spre deosebire de un proaspăt cooptat în partid, ostașul din teritoriu e o făbricuță de voturi, întrucât cunoaște oamenii, corzile sensibile și slăbiciunile lor.

E drept, electoratul e din ce în ce mai imprevizibil, dar ar fi pripit să cântăm prohodul practicilor marilor partide. Să nu uităm că s-a mai încercat cooptarea unor personalități în rândurile câtorva partide aflate în declin, fără prea mare succes. Nu spune nimeni că demersul PNL e sortit eșecului, dar implementarea acestei idei nu are cum să se producă fără o oarece opoziție, fățișă sau murmurată, din partea cadrelor de partid cu vechime, oameni care vor și ei (unii pe bună dreptate) ceva putere și un scaun cu acces facil la butoane. Da, operațiunea de ferchezuire a partidului sună bine, totul e frumos pe scena luminată de reflectoare, dar în culise e altfel. Iar uneori ceea ce se petrece în culise produce efecte și pe scenă.