Nemții nu mai vor mașinării „verzi”, așa că și-au luat un Merz

Corul cucuvelelor ce jeluiau, anunțând victoria celor pe care îi numesc extremiști în Germania, a rămas fără obiectul muncii. Nemții, ieșiți în număr mare la vot (de asta îi putem numi cetățeni), au reușit să spulbere temerile pripite ale multora și, totuși, să dea un semnal privind felul în care se raportează la politicile globaliste. 

Sunt câteva lucruri de care ar trebui să se țină seama. Victoria lui Friedrich Merz și a creștin-democraților are două componente: pe de o parte, aceștia au împrumutat câte ceva din platforma celor de la AFD (formațiune catalogată extremistă, un fel de suveraniști de pe la noi), ceea ce se pare că le-a adus procente suplimentare, iar pe de altă parte, opoziția cu verzii i-a făcut pe mulți dintre germani să se orienteze către CDU. Inițiativele verzilor, multe dintre ele aberante, dacă e să ne gândim la nesustenabilitatea lor (vezi politicile imigraționiste, eliminarea surselor energetice convenționale și pledoariile pentru renunțarea la motoarele cu combustie internă) i-au exasperat pe mulți cetățeni ai celui mai puternic stat din Europa, explicându-se astfel ascensiunea CDU și AFD. 

Germania a dat un semnal: nu a alunecat în latura extremă și optează pentru o cale de mijloc, ce promite măsuri economice sănătoase, promovarea intereselor naționale și exclude politicile numite generic „progresiste”. Un alt lucru pe care alegerile din Germania l-au lămurit este cel referitor la influența pe care personaje din administrația de peste Ocean ar putea-o avea în Europa. Ideea că susținerea vicepreședintelui SUA ori a lui Elon Musk ar putea crește brusc procentele unor candidați a fost infirmată de realitatea de duminică: toată susținerea celor doi pentru AFD nu a reușit să propulseze formațiunea, nici măcar să o ridice deasupra procentelor din sondaje. Carevasăzică, ideea că vine cineva din SUA, pune mâna pe tine și alegătorii dau buzna în cabine să te voteze e ușor hazardată. 

Putem spune că alegerile din Germania au picat la țanc, reușind să pună ordine printre iluziile și speculațiile acestei perioade. Marile transformări intuite de unii par să nu fie, totuși, atât de mari; fără îndoială, există niște schimbări, dar nu atât de abrupte pe cât le anunțau entuziaștii sau interesații. 

Politicienii înțelepți din Europa ar putea învăța câte ceva din episodul alegerilor din Germania, doar că înțelepciunea e o trăsătură tot mai rară.