Carevasăzică, nu ni s-a părut doar nouă că turismul din Sibiu a mai intrat la apă, numărul mai mic al celor ce ne vizitează urbea fiind confirmat de cifrele puse la dispoziție de două muzee mari, Astra și Brukenthal. Numărătorile arată că în 2024 au călcat pragul acestor instituții de cultură mai puțini vizitatori decât în 2023. Ar putea spune unii că cifrele nu sunt relevante, că e posibil ca turiștii să fi dat muzeele pe cârciumi, dar nici în acea zonă administratorii nu vorbesc despre vreo creștere a numărului de clienți proveniți din țară sau străinătate. 

Cu alte cuvinte, cam toate semnalele duc spre ideea că Sibiul nu mai este un magnet atât de puternic pentru turiști. Iar de aici încep discuțiile cu pretenții de analiză. S-a spus că orașul a devenit prea scump, că prețurile sunt comparabile cu cele practicate în Vest, unde nivelul de trai e simțitor mai ridicat, că nici oferta culturală nu e deocheată, că s-a cam bătut pasul pe loc, în materie de organizat evenimente cu „vino-ncoa”. Probabil câte ceva din toate aceste neajunsuri a dus la perimarea atractivității burgului. Dacă e să ne amintim de un eveniment încheiat în urmă cu mai puțin de o lună, Târgul de Crăciun, vom avea imaginea ascensiunii și decăderii unui brand local. Fără îndoială, Sibiul a avut, preț de câțiva ani, un sprint care a dus la creșterea atractivității. 

Poate că succesul temporar a facilitat instalarea suficienței, o „molimă” ce a lovit și alte locuri care au trecut prin stadii similare. Poate că la Sibiu s-au redus motoarele, crezându-se că o dată pornit, turismul va tot crește, poate că diversificarea ofertei naționale și internaționale a risipit turiștii spre mai multe zări neexplorate. După cum spuneam, Târgul de Crăciun a atins apogeul, coborând în ultimii ani de pe platoul faimei. Poate că așa se întâmplă și în cazul altor evenimente de anvergură din Sibiu. Nu e neapărat vina organizatorilor, publicul e din ce în ce mai diluat în întreaga lume.

E greu să te reinventezi (după cum le place unora să spună) peste noapte, ascensiunile și decăderile ciclice fiind, până la urmă, etape firești în istoria orașelor turistice. Oamenii vin de  4, 5, 6 ori la un eveniment consacrat, la un muzeu, dar, la un moment dat, vor să vadă și altceva, vor să încerce alte senzații. Și mai e ceva: când ei constată că plătesc, de la an la an, mai mult pentru aceleași prestații, aceeași cafea, aceeași cameră de hotel, aceeași pizza, caută să-și eficientizeze bugetul de vacanță. Nu e o tragedie scăderea numărului de turiști ce vin în Sibiu, dar ea trebuie privită ca un semnal, ca un răspuns la beția cu apă rece a celor ce credeau că un brand nu mai trebuie și el șters de praf, din când în când, și pus în valoare, din unghiuri noi.