Toată lumea cântă și dansează, și-ntre două țuici, mai și candidează

E limpede că lumea se schimbă cu totul; nici măcar combinațiile de bișnițari ale politicienilor nu mai sunt ce au fost odinioară. Dacă privim spre matricea plină de goluri a prezidențialelor constatăm că și acolo e o harababură de nedescris și (mai ales) de neînțeles. Nici nu apucă să i se dezlipească bine geana de geană lui Crin Antonescu, după anunțul candidaturii la baldachinul Cotrocenilor, că omul se și puse în așteptare, zice el, din cauza șovăielilor celor care ar fi trebuit să îl susțină. Tot în categoria episoadelor de neînțeles se înscrie și spovedania unui social – democrat de vază care a recunoscut că au curs voturi spre George Simion din desaga PSD. 

Apar și posibili candidați despre care nu se știe ce formațiune sau ce coaliție își vor așeza în spate: Victor Ponta, Ioan Aurel Pop ș.a.m.d. Nicușor Dan rămâne pe baricade și slobozește declarații ale căror tonalități și trimiteri diferă de la o zi la alta. Elena Lasconi și-a mai pierdut din vigoare, dar încă livrează demonstrații de neliniște electorală. În tabăra suveranistă nu e liniște deplină, apele fiind tulburate de tsunami-ul scenariilor ce mătură spațiul public. 

Carevasăzică, după un prim tur de prezidențiale și un tur doi anulat, habar nu avem cine, cum și, mai ales, când va candida. Se pare că nici datele vehiculate pentru prezidențiale nu mai sunt bătute în  cuie, de vreme ce bidiviii politichiei românești nu s-au decis, nu au căzut la pace în privința candidaturilor. Dacă până acum șoricăriile de partid aveau un oarecare fir logic (golănesc, dar logic) ce putea fi urmărit, azi suntem în situația de a nu mai înțelege nimic din acțiunile suicidale ale celor ce, teoretic, ar trebui să vină cu soluții pentru liniștea acestei țări. Toată lumea vrea să candideze, de ai impresia că Palatul Cotroceni a devenit stabiliment de tranzit. Politicienii se comportă precum cetele de lotri ce nu-și mai găsesc locul și fug care încotro. Nu avem o strategie așezată, nu avem candidaturi viabile, pentru că partidele au ajuns entități falimentare care s-au dezintegrat mental și moral sub greutatea intereselor obscure. În 35 de ani de tranziție și democrație pârlită scena politică românească nu a cunoscut o criză atât de crâncenă, ceea ce se întâmplă azi nefiind altceva decât rezultatul dezvoltării unor mentalități bolnave în toate ogrăzile partidelor.