Sub bradul politic în care atârnă podoabe strâmbe și instalații luminoase cu multe becuri lipsă a fost așezat, joi, pe nepusă masă, un pachet cu explozibil. Acesta a fost detonat pe la ora 12,00, de le-a stat multora dumicatul în gât: PSD a anunțat că iese de la guvernare și că va sprijini din Parlament un Guvern pro-european. Marcel Ciolacu s-a arătat deranjat de declarațiile unora dintre actualii și teoretic (până ieri) viitorii parteneri de guvernare, spunând că nu dorește să mai joace în acest film. Am reținut prestația de scenă, dar haideți să privim puțin mai în spate, îndărătul cortinei.

Odată cu această decizie se încheie telenovela în care Nicușor Dan avea să își facă intrarea în luptă pe un cal alb, flancat în stânga și în dreapta de PSD și PNL. Din Opoziție, PSD poate juca mai bine în actul de guvernare, având posibilitatea să își impună anumite proiecte și pretenții prin amenințarea răsturnării Guvernului. Concomitent, are timp și pentru anumite racolări, pentru campania viitoarelor prezidențiale.

PNL e într-o situație dificilă, deoarece conviețuirea cu USR la Palatul Victoria s-a dovedit a nu fi tocmai floare la ureche. În plus, 2025 nu e tocmai anul unei guvernări fără bătăi de cap, anumite măsuri nepopulare urmând să fie decontate la prezidențiale. PSD încearcă, prin retragerea de joi, o revigorare la nivel de imagine și de structură. Principial, nu e o mutare ce merită aplaudată, însă ca strategie politică, în actualul context, mișcarea poate fi una salvatoare. PNL primește un șah și în privința candidatului de dreapta pe care va trebui să îl susțină alături de USR sau individual.

Pe termen scurt, toate partidele pierd: PSD se îndepărtează de butoane, PNL și USR vor trebui să țină funcțional un mecanism greoi, cu multe defecțiuni. În plus, vor avea de înfruntat și inevitabilele certuri ale unui mariaj politic de conjunctură. Pe termen mediu însă, fiecare partid va încerca să se replieze și să puncteze la toate capitolele. A mai rămas cineva care nu știe ce va face pe termen scurt și mediu? Da, acel „flecușteț” de 20 de milioane de români ce contabilizează, de 35 de ani, golănelile politice, jocurile de culise și vendetele puse la cale de partidele care-și schimbă doar părul, lăsând moștenire năravurile, din generație în generație.