De trei zile auzim vorbindu-se de boți, ferme de troli și constatăm că două milioane de conaționali au făcut grătar sub geamul nostru, iar noi abia acum i-am observat. Am înțeles, toți am fost surprinși de rezultatul de la prezidențiale, ne-am ciupit de nas să fim siguri că nu visăm, dar e timpul să facem doi pași înapoi și să ne trezim: în cabina de vot nu au pus ștampila pe buletin nici boții, nici fermele de troli, ci niște cetățeni. Că unii dintre ei au fost convinși de filmulețele de pe rețelele de socializare care îl promovau pe Călin Georgescu e altă mâncare de pește. 

Nu cred că acest candidat va câștiga alegerile, dar sunt convins că ne paște marele pericol care dospește în aceste zile, declanșarea războiului româno-român. Ciclic, românii sunt învrăjbiți, o realitate croșetată îi împarte în buni și răi, în proști și deștepți, în educați și analfabeți. Azi, cele două tabere sunt într-un război rece, care riscă să se înfierbânte. Despre votanții lui Călin Georgescu s-a spus că sunt „needucați”, „primitivi”, în vreme ce opozanții lui sunt catalogați drept „vânzători de neam” ș.a.m.d. Printre votanții tuturor candidaților găsim oameni mai mult sau mai puțin instruiți, dar întrebarea e ce a făcut timp de 34 de ani statul român pentru a-și educa cetățenii, pentru a-i ajuta să descifreze mecanismele corecte de funcționare ale economiei și administrației, ce a făcut pentru a le diminua frustrările? Nu cumva cei ce reacționează emoțional și nu neapărat cerebral sunt produsul unei delăsări instituționalizate? 

Dacă privești retrospectiv spre istoria ultimelor trei decenii din România te îngrozești și începi să înțelegi de ce unii oameni pot fi convinși printr-un videoclip de câteva secunde. Statul și cei care au avut șansa unui trai mai bun se întreabă acum de ce nu suntem o nație de raționali, uitând că unii oameni munceau pe brânci doar pentru a-și hrăni copiii, că unor bătrâni li se duce pensia din două consultații la clinica privată, pentru că în sistemul public ar avea de așteptat câteva luni. Nu mă conving nici retorica sacadată a lui Călin Georgescu, nici vidul discursului Elenei Lasconi, dar nici nu-i pot înfiera pe cei ce votează dintr-un sentiment de frondă, fără a mă întreba ce i-a adus în pragul acestor opțiuni. Răspunsul e simplu: 34 de ani de batjocură îndreptată cu jet puternic asupra unei țări aflate într-o continuă așteptare a unor vremuri mai bune, 34 de ani de scandal politic epuizant. 

Dihonia pe care o seamănă azi inconștienții erijați în deținători ai adevărului (îi găsim în ambele tabere) nu face altceva decât să alimenteze furia mută a maselor, să altereze o stare de spirit și așa falimentară. 

Se prefigurează un război civil sufletesc, ce va amâna și mai mult însănătoșirea relațiilor dintre români, legături dinamitate de atâtea și atâtea jocuri politice mizerabile.