Frământările și dezbaterile electorale din ultima perioadă au certificat, încă o dată, gravele carențe din cultura politică românească. Majoritatea discuțiilor au gravitat în jurul alegerilor prezidențiale, fiind aproape ignorate cele parlamentare. Românul nu a scăpat de sindromul „tătucului”, așa că toată atenția sa e concentrată asupra viitorului chiriaș de la Cotroceni de la care el așteaptă pensii și lefuri mărite, spitale modernizate, școli bine dotate, autostrăzi, adică tot ceea ce nu intră în atribuțiile președintelui. 

Indiferent care va fi deznodământul prezidențialelor, guvernul, instituția care ar trebui să rezolve toate acele doleanțe și nu numai, va fi rezultatul unor alianțe politice, care pot sau nu să țină cont de voința noului șef al statului. Carevasăzică, ne-am concentrat zadarnic pe alegerile prezidențiale, ignorând faptul că România nu este o republică prezidențială. Iar dacă încleștările candidaților la președinție ne-au dat, nu de puține ori, imaginea unui amatorism politic și a unui populism putred, nici logica potențialelor alianțe parlamentare nu e capabilă să ne furnizeze prea multă liniște. Marcel Ciolacu s-a grăbit să ne spună că nu va face alianță cu AUR pentru a guverna, Nicolae Ciucă s-a jurat că nu va mai colabora cu PSD, în vreme ce USR a criticat asiduu toate forțele politice. Și atunci, cine va forma noua majoritate? PNL și USR nu pot impune un guvern fără AUR sau PSD, alianțe declarate indezirabile. Și celelalte combinații au fost respinse în campania electorală, liderii partidelor grăbindu-se să semneze prin platourile televiziunilor declarații în care promiteau că nu vor face guvern cu X, Y sau Z. Lăsând la o parte imaturitatea și penibilul unor asemenea angajamente, constatăm că ne-a fost livrată, înainte de termen, o nouă minciună pentru că am putea asista, până la finalul anului, la niște încuscriri de nedigerat în campanie. 

Cu alte cuvinte, importanța cu care au fost spoite alegerile prezidențiale e, de fapt, o glazură ce se va topi sub dogoarea înțelegerilor de culise. Singura certitudine a acestui festival electoral de atitudini ridicole și brașoave aruncate cu boltă este disprețul arătat (pentru a câta oară?) alegătorului chemat să își dea viața și votul pentru cauza dreaptă a partidului, oricare ar fi el.  Spunea cineva că acestea sunt cele mai importante alegeri. Fals: sunt niște alegeri ca oricare altele și vor fi urmate de aceleași cumetrii ipocrite și interesate ca în ultimele trei decenii.