Nu ne mai temem de copacii tăiați pe Valea Oltului. S-a prăvălit, însă, peste noi, ceva mult mai nasol

Fără doar și poate, închiderea unei porțiuni de pe Valea Oltului le-a venit jurnaliștilor, vorba unui personaj dintr-un celebru serial de televiziune, ca „Speciala la păcănele”. Restricționarea circulației a făcut posibilă apariția unor subiecte, ca ciupercile după ploaie. Transmit reporterii, în draci, din buza limitei până la care se poate circula, îți explică pe înțeles lucruri foarte complicate, precum faptul că atunci când e oprită circulația, mașinile nu pot … circula. De la urmările păguboase ale limitării traficului la perioada nopții, până la cele ce țin de prejudicii de natură economică, toate se transformă în subiecte pe care presa le devorează.

În fond, de unde să scoată și jurnaliștii, în fiecare zi, ceva ieșit din comun? La un moment dat te saturi de relatările de pe drumul închis (ce să și tot divaghezi pe un subiect fix?), dar când mai scoate capul de sub zăpada nemulțumirilor câte un ghiocel sub formă de consecință a ferecării șoselei, începi să ai dimensiunea reală a incompetenței și amatorismului, ca religie de stat. În fond, toate întrebările ce decurg dintr-o măsură prezentată ca unică rezolvare, ar fi trebuit să treacă prin mintea slujbașilor statului înainte de a face popas în capul cetățenilor. Au apărut, peste noapte, specialiștii în defrișări la înălțime: unii îți spun că singura soluție era cea care s-a și aplicat, alții că acei copaci puteau fi hăcuiți și fără suspendarea traficului. Probabil, ca de obicei, adevărul e undeva la mijloc.

Dacă circulația rămânea deschisă și -Doamne Ferește- cineva ar fi fost rănit sau ucis de vreun trunchi prăbușit, toată suflarea comentatorilor ar fi susținut necesitatea închiderii traficului. Nu suntem specialiști în domeniul proiectării autostrăzilor ori al defrișărilor, așa că nu intrăm în măruntaiele detaliilor tehnice. Ceea ce putem însă observa și comenta este degringolada lăsată în urmă de o decizie ce ar fi trebuit să fie cântărită mai atent, cu mai mult timp în urmă. Când te apuci de zugrăvit în casă, scoți mobila sau o înfoliezi, iar dacă spargi totul prin baie te asiguri că ai unde să te refugiezi la ceas de necesitate fiziologică, pentru a nu-ți supune vezica la nemeritate chinuri.

Episodul Valea Oltului, mană cerească pentru presă, e ditamai oglinda în care se reflectă, în fiecare zi, neputința și prostia autorităților statului. Dincolo de enunțurile pline de patimă ale conducătorilor de autoturisme, camioane și autotrenuri, halul în care au pregătit și gestionează instituțiile statului această situație ne arată câtă încredere putem avea în capacitatea lor de a ne proteja. Am înțeles încă o dată că suntem pe cont propriu și că pericolul copacilor ce se puteau prăvăli pe șosea e la fel de mare precum cel al rostogolirii incompetenței de pe versantul parvenitismului.