Stau și mă întreb dacă pe cei ce se îndeletnicesc cu guvernarea nu i-or durea genunchii de câte legi au încropit pe ei. Și mă mai întreb ce s-ar fi ales de Ordonanța aceea bezmetică în urma căreia conducătorii auto s-au revoltat și mobilizat înaintând o petiție de bun simț. Pentru că mai urmează niște alegeri, premierul a decis să meșterească pe la reglajele Ordonanței 84, care te putea lăsa pentru câteva luni fără permis de conducere, în cazul în care aveai un rezultat fals pozitiv la testul antidrog și făceai analize suplimentare. 

Umblă zvon oficial că urmează să fie cumpărat aparatul despre care se vorbea sâmbătă, minunăția tehnicii capabilă să reducă timpul de așteptare pentru rezultatele analizelor de sânge, la maxim 72 de ore. Ce se întâmpla dacă nu trăgea presa atâtea semnale de alarmă, dacă nu se mobilizau cei ce au semnat petiția care a dus la răzgândeala premierului? Cu siguranță ne-am fi bălăcit în apele tulburi ale unei practici abuzive. 

Dacă gândul normalității i-a putut străfulgera pe decidenți după un ditamai scandalul, oare logica și bunul simț nu i-ar fi putut conduce spre o creionare legislativă cu scaun la cap, înainte de tot acest balamuc? Amatorismul scoate al iveală și un miserupism manifestat în raport cu drepturile fundamentale ale norodului. Și, pentru că tot e sezon de nemulțumiri estivale și decizii luate pe genunchi, ne întrebăm, tot într-o doară, dacă s-a gândit cineva la comercianții ăia de pe Valea Oltului cărora li s-au pus afacerile pe modul „pauză” pentru o lună. Nu i-a trecut nimănui prin cap să le acorde niște facilități fiscale pentru perioada în care vor înregistra pierderi semnificative? Asta, ca să nu mai vorbim despre compensațiile ce le puteau fi oferite transportatorilor nevoiți să ocolească sute de kilometri, astfel încât populația să nu se trezească cu noi scumpiri la raft, cauzate de creșterea cheltuielilor cu transportul. Vă dați seama că odată scumpite produsele, nu vor mai fi ieftinite după reluarea circulației pe Valea Oltului, după principiul de la grădiniță („Ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia!”), respectat cu sfințenie de unii comercianți oportuniști. 

Iată doar două dintre nenumăratele măsuri luate pe genunchi, care ne fac să ne întrebăm dacă atleții incompetenței guvernamentale nu se confruntă cu tremuratul picioarelor ori cu dureri. Nu știm, singurele dureri ale guvernanților, pe care noi le resimțim, sunt cele din partea dorsală, față de drepturile și nivelul nostru de trai.