Săru’ mâna, dom’ primar, sunt Ion din Cornățel / Vă spui drept că nu știu bine ce se-ntâmplă prin Bruxelles

Era cât pe ce să uit că în 9 iunie sunt și alegeri europarlamentare, nu doar locale. La televizor, la radio, în ziare, în piață, în stația de autobuz, prin rapițul de la baie se vorbește doar despre alegerile locale. E firesc, deoarece cămașa ți-e mai aproape de piele, te interesează mai mult ce se întâmplă în orașul, satul, județul în care locuiești. Zice o vorbă că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții, iar ea se aplică și în cazul dumnezeirii de la Bruxelles. Cred că am auzit vorbindu-se despre alegerile parlamentare doar pe la postul public de radio și, foarte rar, am citit câte ceva în unele publicații electronice. Repet: e firesc să se îndrepte mare parte din atenția românului spre alegerile locale, pentru că pe om îl doare ceea ce e în proximitatea lui. Această abordare este, de fapt, o oglindire a culturii noastre politice, a gradului scăzut de familiarizare cu ceea ce se întâmplă în instituțiile Uniunii Europene. Firește, primarul are o activitate care te privește direct, dar să nu uităm că tot ceea ce se decide în forul european suprem se regăsește, într-un fel sau altul, și în legislația românească. Aleșii din Parlamentul European iau decizii care ne ajută sau ne încurcă, așa că nu e de neluat în seamă care va fi componența Legislativului de la Bruxelles. România e țară membră a UE, adoptă norme legislative, primește fonduri, dă la schimb multe, deci e parte din angrenajul acestei construcții. La nivelul percepției omului de rând, Parlamentul European e un for îndepărtat care nu îl afectează, nu îl privește, marii lui adversari fiind instituțiile publice din România, multe captive încă în chingile birocrației. În privata din fundul curții românul meditează la trăsnăile aleșilor de-aici, gândul lui fiind prea ostenit pentru a mai bate drumul până în capitala Belgiei. Ne place că suntem în UE, ne bucură facilitățile dobândite după aderare, ne deranjează unele directive, dar nu ne-am obișnuit cu ideea apartenenței la forul decident. Păstorim convingerea (pe alocuri îndreptățită) că europarlamentarii sunt niște inși descurcăreți care se bucură de sinecuri și care nu fac nimic pentru cei ce i-au trimis acolo. O fi dezinteresul ăsta izvorât și dintr-o incultură politică, însă nici prestația de până acum a multora dintre europarlamentari nu a făcut ceva notabil pentru a le trezi românilor interesul. Să nu uităm, deci, în 9 iunie avem și alegeri europarlamentare.