Din păcate, nu e păcăleală: avem vocație de lăudăroși, indiferent dacă e cazul ori ba. Intrarea României în spațiul Schengen în cazul transportului aerian sau maritim a fost pentru politiceni un motiv să se umfle în penele de papagali, să ne explice, cu maximă prețiozitate, câte eforturi au făcut ei și cât de privilegiați ar trebui să ne considerăm noi. Vorbeau de parcă ar fi câștigat marea finală, nu un pârlit de amical. Ce avantaje ne aduce nouă, călătorilor de rând, acest pas? Unele aproape insesizabile. Marele câștig ar fi fost intrarea în spațiul comunitar pentru transportul terestru, ca să nu mai aștepți ore în șir pe la Nădlac, Turnu sau Vărșand. Să fim serioși: când călătorești cu avionul îți iei o marjă de ouă ore pentru toate formalitățile; controlul pașapoartelor dura, cel mult, câteva minute, deci nu am înlăturat un mare disconfort. În altă ordine de idei, prezentarea acceptării noastre în Schengenul aerian și maritim drept o mare victorie, e o altă dovadă de îmbățoșare gratuită a policienilor; nu ni s-a făcut niciun hatâr, nicio concesie, era dreptul nostru legitim. Nici dacă rezolvau problema aderării la spațiul comunitar și în privința transportului terestru, nu aveau motive de laudă, căci aveam tot dreptul să facem parte din familia Schengen. De câteva zile, pe toate canalele media găsești câte un lăudăros care-ți prezintă marea victorie a eliminării controlului pașapoartelor, ca pe o realizare incredibilă. Până și când am vrut să ascult o melodie de pe YouTube, m-a pocnit în moalele capului un clip (cu miros greu electoral) în care un politician de la vârf ne explica binefacerile miraculoasei aderări. Penibil. Chiar reprezentanții autorităților spuneau că, în medie, controlul pașapoartelor dura între 1 și 3 minute. Merită ditamai circul pentru 180 de secunde amărâte, câștigate odată cu acest pas înșelător? Să mai spunem că în suita lăudăroșeniilor s-au vârât și manifestări consumate în miez de noapte în aeroport, pentru a marca momentul? Dacă tot vorbim de frontiere, să recunoaștem că în privința ridicolului, nu există granițe. E doar o altă temă falsă îndesată pe gâtul românilor, pentru a le abate atenția de la nenumăratele neajunsuri și potlogării. Să ne bucurăm pentru cele 3 minute câștigate în aeroport și pentru ceasurile petrecute la granițele terestre cu Bulgaria și Ungaria. Au încercat încă o dată să ne îmbete clampă cu apa rece a gargarei; nu e nimic altceva decât una din nenumăratele insulte la adresa inteligenței noastre.