Poate vă mai amintiți de naivii pe care unii mai abili îi lăudau puțin pentru a-i motiva, după care îi trimiteau după bere sau țigări. Credulii, mândri nevoie mare că niște băieți mai înfipți prin școala vieții le gâdilau orgoliul, executau proba de viteză cu sacoșele în mână, până la chioș și înapoi. Dacă sponsorii îi răsplăteau și cu două guri din licoarea brună, stima de sine a naivilor ajungea la apogeu și începeau să se creadă cel puțin locțiitori ai buricului pământului. Nu de puține ori, unii dintre politicienii și jurnaliștii de la noi se comportă aidoma naivilor descriși mai devreme. După cum știți, în aceste zile Bucureștiul a fost gazda reuniunii popularilor europeni, adică a unor politicieni; nici mai buni, nici mai răi decât alții, nu foarte diferiți de ai noștri. La fel ca politrucii autohtoni, și cei de peste hotare fac jocuri duble, execută piruete spectaculoase pentru îmbunătățirea imaginii, promit marea cu sarea șamd. Declarația de dragoste a unui înalt oficial european, care ne-a spus că Schengen fără România e pustiu, se înscrie în categoria laudelor turnate peste băieții pe care vrei să îi trimiți după bere. Iar băieții, jurnaliști, analiști sau politicieni au prins din zbor lauda și s-au frecat cu ea pe frunte, pe obraji, luminându-și chipul a mândrie și importanță. Ați văzut? Crema Europei ne iubește, ne apreciază, suntem cei mai ”băieți de băieți” din cartierul Balcanic. Foarte ciudat, în decembrie 2022 n-am avut loc în spațiul Schengen. Croația a avut. Și atunci s-au găsit unii frați întru valori europene să ne compătimească, să lăcrimeze teatral, să ne mângâie pe creștet. Atât. De rămas, am rămas tot în afara spațiului de liberă circulație și ne-a crescut părul prin căciulă, pe la cozile de la Nădlac sau Turnu. Acum, că vin alegerile europarlamentare popularii europeni ne-au redescoperit, așa cum, probabil, ne vor redescoperi și politicienii din alte familii europene, că doar și ai lor au nevoie de nițel capital de simpatie. Sunt mutări firești în politică, înțelegem că nu e loc de moralitate și scrupule în această lume dominată de interese diverse. Ceea ce e ridicol după atâtea și atâtea umilințe pe care le-am îndurat de-a lungul timpului, este frenezia cu care aplaudăm niște dulcegării politicianiste. Ne împăunăm de parcă am fi uitat toată pasivitatea din trecut a celor care n-au făcut mare lucru pentru ca noi să intrăm în spațiul acela mult râvnit. Țopăim încă o dată absolut gratuit, mușcând din miezul întărit al unor laude coapte în vatra interesului politic.