Nu cred că mă poate acuza cineva că îl simpatizez pe primarele Capitalei, Nicușor Dan. Totuși, rămân la părerea că, dincolo de simpatii și antipatii, trebuie să privim oamenii, situațiile în contextul în care facem referiri la ei/ele, debarasându-ne de prejudecăți și partizanate.

Pe ultima sută de metri a campaniei electorale s-a ițit în spațiul public o informație ce îl prezintă pe primarul general drept fost turnător la Secu, înainte de 1989. Fără doar și poate, turnătoriile de orice fel sunt condamnabile, dacă nu legal, măcar din punct de vedere moral. Ceea ce te pune puțin pe gânduri este momentul în care această știre a ieșit pe gaura cheii și s-a prelins până pe micile ecrane.

Nicușor Dan împărățește la Primăria Generală a Capitalei din 2020, iar presupusele sale apucături de ciripitor au fost date în vileag cu câteva zile înainte de alegeri. S-o fi aflat abia acum despre aceste lucruri? Fiecare își poate da singur un răspuns. Percepția publică e greu de estimat: în trei decenii de golăneală politică, oamenii s-au obișnuit cu tot felul de lovituri sub centură, delațiuni, așa că unii ar putea privi cu scepticism dezvăluirile de ultimă oră. Să presupunem că informația e caldă, a picat în oraș pe nepusă masă; societatea românească e atât de măcinată de îndoieli, de neîncredere, încât privește bănuitoare orice veste, fie ea și neregizată.

Am ajuns ca în bancul acela cu ciobanul care, vrând să alerteze pe toată lumea strigă că au venit lupii, iar când sălbăticiunile chiar au dat iama printre oi, nu l-a mai crezut nimeni. Din 1990 încoace, politicienii de toate neamurile ne-au obișnuit cu o droaie de tehnici neconvenționale de luptă, educând strâmb spiritul competiției politice. Pe nesimțite, ne-am obișnuit cu minciuna, calomnia, invectiva, cu practicile murdare ale unora dintre ei, astfel că stăm cu garda sus, suspectând pe oricine de orice. Poate că ceea ce s-ar fi așteptat unii să se întâmple odată cu dezvăluirea presupuselor turnătorii ale lui Nicușor Dan nu se va produce, tocmai pentru că electoratul se va întreba dacă apariția târzie a dezvăluirilor nu e cumva o strategie politică. Halul în care arată Bucureștiul e o armă mult mai puternică ce putea fi folosită de contracandidații Nicușorului, căci pe oameni îi deranjează mai mult lipsa apei calde, vecinătatea șobolanilor sau haosul din trafic.