Crăciunul a devenit, de când a năpădit pe noi marketingul şi advertisingul, din sărbătoarea simplă şi frumoasă a Naşterii Domnului, un fel de scălâmbăială pe fond roşu cu alb care  nu mai are nimic sfânt şi e repetitiv, tot de-un fel. Nici nu mai e Crăciun de fapt, ci şi un delir al cumpărăturilor pe fond de muzică despre iarnă, sănii, zăpadă santaclauşi şi animale de tracţiune din zona polară. S-a eliminat tot ce ţine de credinţa creştină, adică s-a eliminat din sărbătoare exact sărbătoarea. Dar asta nu a ajuns. În plus, s-au mai gândit să o arunc eşi în derizoriu, devansând-o cu mai bine de o lună cu tot felul de chestii şi găselniţe. Aşa că, precum ne-am obişnuit în fiecare an, "pregătirile" pentru Crăciun încep pe la începutul lui noiembrie. Timp suficient ca pe 24 decembrie să nu îţi mai pese, pe 25 să fii deja plictisit iar pe 26 să te bucuri că a trecut şi să visezi la ce faci după Revelion, care, şi ăla, speri să treacă iute. Avem, clar ca ziua şi simplu ca bonojur, o campanie de trimitere a Crăciunului în banalitate. De dragul profitului cu orice preţ şi a înlocuirii creştinismului cu altceva, complet diferit, chiar opus, dar desfăşurat în aceeaşi perioadă: consumerismul.

 

 

E deja o tradiţie să îţi bagi picioarele în tradiţie. De dragul de a maimuţări ce şi cum e "pe dincolo". Păi băi, dacă sunt curios cum e peste frontiera de stat a României şi dincolo de fosta Cortină de Fier cu ocazia diverselor sărbători comerciale, mă duc acolo, nu fac kitschuri caraghioase pe aici, zicând cu mândrie că e ca acolo. Adică e aşa. Ai avea tu copy/paste după ranchul familiei Ewing din "Dallas" (ohooo, ce vremuri) şi Turnul Eiffel pe la Slobozia, dar nu e tot aia cu Southfork şi cu Parisul. Aduci concerte cică de Anul Nou, ca să fii ca la Viena, dar nu eşti nici Opera de Stat din Viena, nici nu arăţi a Viena. Ai preţuri de Coasta de Azur la Mamaia, dar nu eşti Coasta de Azur. Poţi face panaramă cu Crăciunul ca pe dincolo, dar nu eşti "dincolo". Nu eşti "ca afară", ci ai preluat pe nemestecate ceva de afară, ai făcut ghiveci sau shaormă cu de toate din ce mai ai pe acasă, şi zici că ai şi tu chestii ce n-a văzut Parisul şi nici nu ţinea neapărat să vadă. De exemplu, Crăciun care începe din noiembrie şi se termină după Anul Nou. Un Crăciun exclusiv pentru consum, nu pentru bucuria sufletului. Că ne-am civilizat şi evoluat, nu mai suntem în evumediu, cu buda-n curte si prelata pe maşină. 

 

 

Un fel de "Luna cadourilor" capitalistă

 

...Şi nici măcar nu e o invenţie din asta, să zici că e nouă sau măcar pe stil nou. Ceilalţi comunişti, ăia mai vechi, aveau şi ei pată pe credinţa oamenilor, deci inclusiv pe Naşterea Domnului, care nu avea loc în calendarul sărbătorilor noi, ale muncitorilor şi ţăranilor tto muncitori şi ei. Aşa că au pus centrul "sărbătorilor de iarnă" (că ei au creat expresia) pe... Anul Nou. De Anul Nou se împodobea "Pomul de Iarnă" că era duşmănos şi obscurantist să spui "Bradul de Crăciun", chiar dacă nici ăla nu avea şi nu are nimic creştin în el. Moş Crăciun s-a rebranduit într-un Moş Gerilă (pre)luat de la ruşi ("Ded Moroz"). Sacul cu daruri a rămas, "targetul" pe copii cuminţi care spun poezii, idem. Masa sărbătorii s-a mutat şi ea de la Crăciun pe Revelion. Iar perioada de pre-sărăbători a devenit, conform marketingului socialist, "Luna Cadourilor". Cu reduceri, cu oferte de sezon, cu aprovizionare mai intensă a produselor specifice iernii şi nu doar. Cam asta avem şi acum. Tot o "Luna Cadourilor" dar mai isterică, mai invazivă, mai devreme începută.

 

Ideea este că şi atunci şi acum, esenţa creştină a sărbătorii a fost/este desfiinţată, neantizată, rămânând doar comerţul şi distracţiile "de sezon", care şi ele, devenind repetitive, ajung la categoria "tot de-un fel", un fel de inerţie a distracţiei fără sentimentul acela de bucurie şi de stare de bine enorm. Doar un alt fel de decor în care să freci smartphone-ul. 

 

 

Ca să te saturi de Crăciun când va fi Crăciunul. Sau comerţul "de Sărbători"

 

Aşa-s eu, am o anumită stupiditate binevoitoare care spune-speră că, "bă, poate anul ăsta îşi revin" deşi nu se întâmplă asta. Aşa că nu mică mi-a fost mirarea, chiar dacă nu mi-e mică mirarea de fiecare dată când văd ce se petrece, când de pe la finele lui octombrie, imediat lângă ofertele şi marfa specifică de Halloween (altă sărbătoare idioată, luată de la americani fără a gândi prea mult la rostul şi faptul că tu îşi faci tot anul copiii "îngeraşi" şi "prinţese" iar atunci îi îmbraci în draci, mortăciuni, zombi, vrăjitoare, duhuri bântuitoare, apoi te miri că au comportamente mai aparte şi că ce-i cu ei, scuzaţi paranteza) apar standurile în combinaţia aia atacatoare de câmp vizial de roşu ţipător-alb ţipător, pline cu moşicrăciuni, sănii supradimensionate, funde exagerat de mari, reni, hohoho-uri, pungi multicolore cu chestii multicolore în ele. Tu eşti în tricou şi bermude, afară e cald, iar în super-hipermarketul preferat sau doar frecventat, deja bântuie Ajunul. Oamenii îşi iau bere, ceafă şi saci de cărbuni pentru grătare, tu te uiţi la Santaclauşi. Şi calculezi. Cam DOUĂ LUNI până la Crăciun. Te întrebi dacă nu cumva să existe oferte permanente pentru Crăciun, Paşti, Anul Nou, Velăntainz, Halloween, că, mai ştii, poate ai chef de mâncat ceva în ambalaj specific în perioada atipică şi, na, nu găseşti pe iepuraşi de ciocolată în noiembrie şi cordeluţe cu coarne de ren în iulie.

 

 

Sărbătoare din care se scot bani

 

 

Nu e teoria conspiraţiei că e clar că s-a ajuns la practică, Crăciunul ca şi celelalte sărbători, creştineşti sau NWO-eşti, sunt aşa cum sunt, pentru profit. Pentru bani. "Spiritul sărbătorilor" este de fapt burduşirea conturilor marilor lanţuri de magazine, marilor producători, micilor producători, distribuitori, celor din advertising care concep reclame imbecile, toţi care cu minim efort prind clientul cu bani de spart, în nada "Magiei sărbătorilor". Unii cumpără cât mai iute de teama (uneori justificată) că acum e un preţ dar că e riscul să mai bage Europa nişte taxe care salvează planeta pe lanţul producător-cumpărător şi peste două spătămâni să fie scumpit, cumd ealtfel s-a mai întâmplat. Alţii cumpără cel puţin triplu şi cel mult multiplu de oricât, că stau prost cu calucul raţiilor per consumator şi au impresia că nu va ajunge Graţie (vorba vine "graţie") prin ianuarie calci, la rampa de gunoi colectat selectiv unde "negrul e rezidual-îţi ia bani din buzunar" în toate  pungile ci resturi de măncare stricată rămasă după febra acută a "sărbătorilor". Da, tu arunci, ei şi-au luat banii şi au rânjit că uite fraeierul cum ne îmbogăţeşre. Arunci banii tăi.

 

Evident că această conspiraţiie practică a te face să scoţi banul (sau să agiţi cardul, e cum alegi să fie) nu are NIMIC de-a face cu Crăciunul-Crăciun. Cu sărbătoarea aceea a Naşterii Domnului. E cu totul altceva. Crăciunul Consumatorului e o sărbătoare la fel de creştină ca aniversarea înfiinţării Partidului Comunist Român sau "Ziua Europei" de la data de (cât o fi că nu mai ştiu) Mai. Vedeţi ceva care să sugereze ceva creştinism în locurile pe unde îţi umpli coşul ăla de prăduitor fruntaş printre rafturi? Eu nu. Santa Claus? Nu e creştin. Renii ăia de la sania aceluiaşi Claus? Ţind e zoologie. Dintre care unul e Rudolf? Me se rupe de el, poate să-l cheme, că dacă-l cheamă, să se ducă. Spiriduşii care împachetează cadouri pentru copii, de zici că-s de la "amgajăm personal ambalat produse, oferim salariu motivant, bonusuri în funcţie de performanţe, şansa de a te dezvolta într-un colectiv tânăr"? Nu, ăia ţin de pâgânisme celtice. Super-truckul aceluiaşi Claus? Ţine de transportatori. Intoxicaţia de roşu-alb? Nicăieri nu e scris că sunt obligatorii culorile acestea. Globurile, globuleţele, beculeţele, păpuşelele şi ciocolăţelele? Nici.  Moşcrăciunii spânzuraţi pe la balcoane? Ţin de kitsch, nu de sărbătoare. Răspunsul e, general, NU. Nimic dinc e e menţionat aici nu are vreo legătură cu creştini,ul, aşa cum le vedem aici, acum. Crăciunul a devenit doar o commercial-fiesta în care accentul e pus pe mâncat, băut, dat şi primit cadouri. LA care adăugăm starea aceea se plictiseală obosită care te face să nu mai simţi prea mult că e sărbătoare. Că te-au făcut la cap încă din octombrie cu ea.

 

Postul cu îmbuibare...

 

Şi apropo, cel puţin la noi la ortodocşi, perioada asta de super-oferte culinare din magazinele şi târgurile "de Crăciun" coincide exact cu... Postul Crăciunului. Post care, printre altele, nu te îndemnă la băgat la stomac orice-oricât, că nu de aia e post.

 

Ei bine, prin toate aceste manifestări "civilizate", "ca dincolo", toate îndemnurile de a "profita" de "oferta de sărbători", s-a dat oficial startul campaniei de trimitere a Crăciunului în derizoriu. Prin celebrarea nu a esenţei acestei sărbători, ci a... efectului. Nu sărbătorim Naşterea Domnului Iisus, ci sărbătorim cadourile, mâncarea, băutura, pomul, becurile, căciulile de moş, coarnele de ren, ornamentele, becurile.

 

Apropo de post, am văzut (nu la noi, la colegii de la cocnurenţă) un comentariu opănmaind care, la o ştire referitoare la Postul Crăciunului, arăta revolta celui care l-a postat că unii "inadaptaţi sociali" nu au nimic cu faptul că începe postul din noiembrie dar comentează "de rău" (mai ales Primăria) că încep campaniile astea "prea devreme" că "s-a pierdut spiritul sărbatorilor" sau altele. Sucită logică, mai ales că postul este despre abţinere iar târgurile despre ne-abţinere. Iar Postul are ca finalitate sărbătoarea, nu postul dă startul unei sărbători. Ei bine, acum vedem cine a ajuns să ne dea lecţii despre trăirea sărbătorilor.

 

Oricum, mai sunt persoane care neînţelegând chemarea vremurilor şi neacceptând evoluţiaoraşului, că sunt "inadaptaţi sociali" se ambiţionează să sărbătorească Naşterea Domnului, nu pe Moşul Hohoho cu vitele lui de tracţiune. Şi o fac pe 25 şi 26 decembrie, nu din mijlocul toamnei.

 

Eiu zic ca totuşi, să fie un super-supermarket în Sibiu, undeva pe lângă Belvedere că tot e în top şi e şi loc, sau pe la zonele alea gen bucuria imobiliarilor, unde să ai toate ofertele la un loc, tot timpul anului. Să fie, pentru amatorii sportului cu coşul pe roţi, un fel "progită de oferta" de Paşti-Crăciun-ANul şcolar-AHAlloween-Valentines-Anul Nou-Ziua Naţională-Dragobete-Ziua Europei. Unul nonstop. Ar aduce şi bani şi ar menţine deschis ca la nonstop spiritul sărbătorilor. Cu stand de selfie şi punct de vaccinare unde Moş Crăciun să fie pe tură inversă cu Iepuraşul. Păi nu?