Am fost să vedem cum ocoleşte autobuzul din cauza lucrărilor din Zona Vest. Ocoleşte bine, dar fără mari întârzieri

Citesc – chiar la noi în ziar – că mai multe autobuze, majoritatea de pe traseele profesionale pentru Platforma Vest dar şi obişnuitul (şi probabil cu cea mai lungă „tură”) 11, vor trebui să facă, vreme de câteva zile, rută ocolitoare din cauza „lucrărilor desfășurate la intersecția străzilor Alba Iulia cu Europa Unită”. Adică se vor sări nişte staţii şi se va ocoli faţă de parcursul normal .

Astfel, autobuzele de pe traseele 11, 112, 116, 117 și 118, vor veni de la capătul de linie „Con tinental” nu pe traseul „întors” tradiţional, prin staţiile Continental şi pe străzile Monaco – Europa Unită – Şoseaua Alba Iulia – Aeroport – Vamă – Simpa – Metro, ci, din Europa Unită, spre străzile Florian Rieger, Turda, şos. Alba Iulia – Metro. Şi de acolo normal, până la celălalt capăt de linie. S-a mai anunţat că din acest motiv vor fi opriri suplimentare în stațiile Siemens, Turda 1, Ambient 2 și Brandl 1.

Având în vedere că o „tulburare” în traseul autobuzelor aduce şi o tulburare în program şi chiar dificultăţi pe traseu, ne-am luat nu atât inima în dinţi cât răbdarea, ca să vedem dacă este la fel ca în vremea când 12-le ocolea prin jumătate de oraş (vechi) din cauza lucrărilor de la Podul Gării. Nu a fost chiar aşa. Doar că detaliul interesant este că, de la un anumit punct, ca să iei autobuzul de „întors”, ai de ales între a urca de la una din staţiile „dus”, pentru că altfel va trebui să mergi pe jos binişor. Asta, OK, doar dacă ai treabă în zona aceea.

Centrul, mai dificil de parcurs decât zona lucrărilor

Am impresia că la Sibiu, oricâte lucruri ar fi, nu pot deranja mai mult traficul decât o face „normalitatea” unei ore de vârf. Clienţii din trafic, ca de obicei: maşinile „proprietate”, care umplu carosabilul de totdeauna te întrebi ce serviciu au conducătorii lor de îi lasă să se plimbe aşa la ora aia, că nu toţi or fi curieri ori delegaţi. La care se adaugă deja tradiţionalele vehicule de şantier, care evadează spre zona haotică de blocuri din Şelimbăr.

Nebunia începe încă de la primul giratoriu dintre Rahovei şi Mihai Viteazu, când un viteaz cu volan taie calea autobuzului care frânează brusc, spre bucuria călătorilor, noroc că nu erau mulţi şi stăteau pe scaune. Apoi, la modul tranca-fleanca devenit tradiţional în zonă, trecem porţiunea de Mihai Viteazu până la giratoriul cu Iorga, unde scăpăm ieftin, că părinţii din capătul celălalt al oraşului care-şi duc copii la superşcoala cu acelaşi nume ca strada ajunseseră acasă. De aici, destul de lejer, pe Luptei (unde nu a fost nicio luptă) şi Milea, unde traficul este tolerabil. E ora 12.13. Traficul continuă în acelaşi ritm în intersecţia cu Dumbrăvii, dar aici e iar delir auto de zici că e protest pe roţi. La Casa Modei, una şi aceeaşi poveste cu maşinile parcare la grămadă. Deja crezi că asta e regula în zonă.

Ajungi la concluzia că traseul până în centru e mai dificil de parcurs decât o zonă unde sunt lucrări care afecteză o bandă de mers.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Primele „gâtuiri”, primele şantiere

Primele mici probleme apar odată cu şantierul de pe alba Iulia, de la blocurile din Turnişor, imediat după ce treci de pasajul pe sub podul de cale ferată. Coadă, aşteptări la giratoriul de la Kaufland, deplasare în stilul acela – mers-oprit-mers-oprit, ca pe Valea Oltului când se întorc sibienii acasă. Pe stânga, utilaje la lucru sau odihnă, grămezi de nisip, parapeţi, lucrători şi cam tot ce te poate convinge că aici e muncă în toi. Contrastul atmosferei e dat de un BMW parcat pe o denivelare, în plin spaţiu lucrativ. Dar, până la Bielz totul trece. Autobuzul revine la viteza obişnuită de croazieră. Pe lângă vamă cobor, ca să admir decorul şi să văd cu e cu cursele „întors”. E ora 12.42. De pe Luptei până aici – o jumătate de oră. Nicio cursă „întors” pe această porţiune.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Cum să te duci ca să te întorci

Vrei să simţi cum e când eşti izolat undeva la capătul oraşului (de fapt eşti chiar dincolo de oraş, aici nimic nu seamănă cu Sibiul pe care-l ştii), fără siguranţa că poţi pleca de acolo în timp util? Hai în staţia de vizavi de Vamă. Dacă mai adaugi şi aproape certitudinea că norii care se adună pentru a îţi oferi o furtună demnă de un cod de furtuni plus nesiguranţa că autobuzul „tău” va veni la timp, deja simţi că trăieşti şi altceva decât inerţia urbană. E cam 13:20 şi te gândeşti cum să faci drumul „întors”.

Ai două variante. Una, să mergi pe jos de aici până la Metro, unde e staţia de „intrare” a lui 11 pe şos. Alba Iulia. Dar situaţia meteo din teren nu încuraja aşa ceva. Mai rămânea ideea de taxi sau rideshare (costisitor) sau tot autobuzul, cu escală la capătul de linie de la Continental apoi întoarcere pe traseul „nou”. Un fel de te duci pentru ca să te întorci. Sună cam alandala dar altfel nu pot defini situaţia.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Cam pe la 13.23 urc în autobuz. Strada Europa Unită e într-adevăr blocată. A început să se sape, iar două buldoexcavatoare deja au intrat în acţiune. Mergem mai departe, întărindu-se acel sentiment că nu mai eşti legat prin nimic de Sibiu. Aici chiar nu mai e Sibiu, e orice altceva, mai ales câmp şi o insulă de hale, care, dacă ar avea şi ceva locuinţe pentru angajaţi, magazin, şcoală şi dispensar, ar fi deja un orăşel.

Staţia de la Continental este probabil cea mai frumoasă staţie de autobuz ce o are Tursibul, cle puţin dintre cele văzute până acum. Spaţioasă, poţi să stai la umbră sau de ploaie liniştit, şi mai ales nu este fauna tardiţională de care te loveşti prin centru. E şi normal, alte categorii sociale decât cei care muncesc în zonă, nu vezi. Nu tu homeleşi în gaşcă, nu tu puberi care să se auto-bage în seamă, nu tu trotinetişti sau biciclişti care să treacă printre cei care aşteaptă, nu tu „seniori” semigrăbiţi care să meargă doar o staţie.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

11-le pleacă pe la 13.35, pe un traseu care la un moment dat, pe dreapta te duce le lângă alte hale şi de-a lungul unui gard interminabil din tablă. Undeva pe Turda, apare unul dintre monumentele agro-industriei socialiste: „turnul” unui fost siloz, acum simplu suport pentru antene de mobil.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Facem dreapta şi, după ce trece peste o cale ferată uitată şi de timp şi de poveştile cu transporturi metropolitane, ajungi la punctul „Metro”. Este în jur de 13.45. Ruta ocolitoare nu a depăşit zece minute şi.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

De aici traseul porneşte pe ruta tradiţională. Ceva îmbulzeală, ca de obicei, când ieşi din Banatului spre Victoriei, prin Piaţa Unirii şi la trecerea de pe Milea spre Rahovei, unde un van din faţă are reflexe cam leneşe ori are un alt leneş în faţa lui. Şi gata, periplul s-a terminat

Morala ar fi că, în afară de disconfortul de a nu avea autobuz în trei staţii de unde nu se prea ia autobuzul (exceptând cea de la Aria-Simpa, unde de regulă e mai populat) traseul autobuzelor „afectate” de lucrările de pe Europa Unită nu are prea mult de suferit. Mai ales că, cică, oficial, chestia ţine doar până marţi