Dacă e miercuri, avem o poveste specială. Azi vorbim despre un om special, un adevărat personaj de roman, descoperit pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.
„Nepoata unui judecător din Teheran, capitala Iranului, a ales să înceapă o nouă viață, independentă, în județul Sibiu. Fiică a unui avocat și a unei profesoare, Reyhaneh este absolventă de studii universitare și specializată în managementul calității din industria de automobile. A lucrat într-o companie de top din Iran, însă a decis să-și ia viața în propriile mâini și să devină o femeie independentă.
Este o dimineață caldă de iunie, vara debutând în forță încă din prima zi a lunii lui Cireșar. Sunt câțiva zeci de turiști veniți din județele Sibiu, Timiș, Alba, Vâlcea, Brașov și Cluj pentru a colinda potecile Munților Lotru, conduși de Nicoleta Ocneriu, unul dintre cei mai activi și cunoscuți ghizi ai Programului „Anii Drumeției”. „Avem și participanți din Germania și Iran”, anunță Nicoleta.
Cu un zâmbet larg pe față, Reyhaneh salută mulțimea într-o românească surprinzător de bună. Aflu că a ajuns în Sibiu încă din 2022 și că a lucrat inițial la o companie multinațională în Zona Vest. „Acum sunt educatoare la o grădiniță cu predare în limba germană. Eu nu vorbesc germana, însă îi învăț pe copii engleza. Îmi sunt foarte dragi”.
Am întrebat-o pe Reyhaneh cum ne vede pe noi, românii, ca oameni și ca părinți. Răspunsul a venit imediat: „Aveți o foarte mare libertate și mă bucur să văd oamenii care nu sunt supuși constrângerilor de niciun fel. În Iran, avem clase separate, de băieți și fete. Apoi, sunt reguli stricte privind interacțiunea între cele două părți. Și societatea este mai rigidă. Ca părinți, românii sunt foarte protectori cu copiii lor. Poate cam prea mult”,spune tânăra dezvăluind astfel un paradox al societății actuale, în care libertatea merge mână în mână cu dorința de control.
Grupul ajunge cu mașinile pe Valea Lotrioarei. De aici, pornește pe jos, în șir indian și urcă spre Vârful Hânsa străbătând Țara Șurilor de Lemn, o zonă cu pășuni verzi înconjurată de păduri dese de fag și carpen.
Ghida vorbește despre floră, faună și oamenii locului. Despre viața grea a românilor transilvăneni, mulți fugiți peste munți pentru a-și păstra credința ortodoxă.
Reyhaneh ascultă, iar atunci când nu înțelege explicațiile oferite în limba română, cere detalii în engleză. Vrea să afle cât mai multe despre țara în care a ales să trăiască. „România seamănă cu zona de nord a Iranului: are munți, păduri și râuri. Iubesc mersul pe munte și aproape că nu este sfârșit de săptămână în care să nu ajung de pe poteci, pe creste.”
În privința sibienilor, se declară mulțumită: „Sunt oameni primitori, pentru care în primul rând contează ce ești, nu cum arăți. Din păcate, același lucru nu-l pot spune despre autorități, întrucât sunt situații în care te simți ca și cum ai fi un cetățean de mâna a doua. Mă refer la felul în care unele bănci ne tratează atunci când vrem să deschidem un cont cu banii pe care-i muncim. Practic, ne refuză în clipa în care ne văd documentele. Este umilitor”.
Reyhaneh își aduce aminte de viața din Teheran: „Locuiam în zona centrală, cu lume multă, bună, și cu magazine de tot felul. Totuși, simțeam că vreau să cunosc alți oameni, alte culturi. Viața este scurtă”.
Crede că decizia plecării sale poate influența și soarta altora: „Înainte de a deveni judecător, bunicul meu a vrut să studieze limba franceză în Franța. Doar că bunica nu a fost de acord cu mutatul într-o țară străină. Mă gândesc ce ar fi fost acum cu noi, nepoții lui? Unde ne-am fi aflat?”
În Sibiu, tânăra preferă să se plimbe prin Piața Mare: „Mă uit la chipurile fericite ale oamenilor. Se râde, se mănâncă, se trăiește frumos. Îmi place să fiu aici”.
Ajunși pe Vârful Hânsa, turiștii văd o bună parte din creasta Făgărașilor, oarecum pitită după impozantul Suru, la picioarele căruia apele Oltului aruncă scântei spre cerul azuriu. Din stânga coboară satele Mărginimii, pentru ca la Boița să se unească cu cele ale Țării Oltului.
Dintr-o boxă, pe neașteptate, se revarsă ritmuri orientale. Reyhaneh își ridică brațele și începe să danseze. Rând pe rând, colegii de drumeție i se alătură. În bocanci și cu rucsacii în spate, dansatorii fac piruete, se răsucesc, se lasă pe spate și râd mult. Până la urmă, cine și-ar fi închipuit că undeva, în Țara Șurilor de Lemn, cea colindată de turme de oi mânate de ciobani doinind din fluier, să vezi oameni dansând pe hituri iraniene?
În mijlocul lor, Reyhaneh pare a fi o sursă inepuizabilă de energie. Cântă și dansează precum odinioară petrecea acasă, cu prietenii, în Iran. Debordează de bună dispoziție, molipsindu-i pe toți cei din jur.
Este omul care nu regretă că a lăsat în urmă lumea bună a Teheranului pentru a-și face o cale nouă, așa cum vrea ea, în România. Știe că libertatea interioară se obține prin sacrificiu, că nu întotdeauna confortul este totul.
Iar pentru noua sa viață, deloc întâmplător, a ales să fie aici, în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!
Dumitru CHISELIȚĂ
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Răzvan NEGRU
Nekta Ioana DEDU
Ovidiu BOICA
Dumitru CHISELIȚĂ
Cosmin PAL
Excelentă lectie de viata! Felicitari!